Chapters
Plecat·povești

Alegeri pe Bricul Mircea

Anul acesta, a fost prima dată în cei 80 de ani de existență ai navei când alegerile au picat în timpul marșului anual de instrucție, iar membrii echipajului au votat la Consulatul României la Almería, în Spania.

Atmosfera de pe Bricul Mircea e relaxată, dar asta e ceva neobișnuit pentru cadeții care călătoresc de 22 de zile pe nava-școală, de când au plecat în marșul anual de instrucție. Anul acesta, Bricul Mircea, pe care toți marinarii militari ai României și-au făcut ucenicia, împlinește 80 de ani și a pornit într-un marș istoric, care va dura trei luni și se va încheia în portul din Hamburg, de unde nava a fost lansată la apă în 1939.

Bricul Mircea a ancorat la prânz în portul din Almería și fost aplaudat de un grup de români care îl aștepta. Noi am fost luați prin surprindere când l-am văzut în port, unde am parcat autorulota și ne pregătim pentru alegerile de mâine, 26 mai.

Enlarge

2019-05-25-20-19-27
Bricul Mircea în portul din Almería.

Mâine, toți cei 179 de membri ai echipajului de pe Bricul Mircea – 57 de studenți de anul II ai Academiei Navale Mircea cel Bătrân, 32 de elevi din anul I de la Școala Militară de Maiștri a Forțelor Navale Amiral Ion Murgescu, comandorul și personalul permanent – vor putea vota pentru europarlamentare și referendum la Consulatul României din Almería. Traseul navei a fost planificat în așa fel încât pe 25 și pe 26 mai să ancoreze în portul din Almería și toată lumea să-și exercite dreptul de vot.

Robert Hellvig, consulul român din Almería, este cel care întâmpină echipajul și care ne pune în legătură cu Bogdan Dinu, jurnalist la centrul media al Forțelor Navale Române. Suntem primiți în seara aceasta în vizită la bordul navei și putem să însoțim mâine, 26 mai, echipajul care pleacă de pe Bricul Mircea la secția de votare.

Însă intrarea în port e la fel ca intrarea într-un aeroport și avem nevoie de aprobarea autorităților spaniole ca să facem asta. Este trecut de șase după-amiaza și Bogdan Dinu ne așteaptă la bordul navei la ora șapte. Ne descurajăm, dar totuși luăm legătura cu cei din port, deși, de obicei, în România orice solicitare de presă durează câteva zile și presupune multe telefoane și birocrație. În Spania, autoritățile au fost mereu amabile cu noi atunci când am făcut solicitări de presă și au fost prompte, dar nu ne așteptam ca într-o oră și un pic să primim aprobarea și să fim pe Bricul Mircea.

2019-05-25-21-43-40.jpg

Seara dinaintea alegerilor

Studenții au program liber azi și sunt îmbrăcați în haine civile. Mulți au fost în oraș și acum se întorc pe navă cu plase de cumpărături. Doar cadeții care sunt de serviciu poartă uniforme militare și sunt pe punte, la posturile lor.

A fost o zi călduroasă și răcoarea serii ne învăluie plăcut, nava veche de 80 de ani arată spectaculos, chiar dacă nu are velele ridicate, în boxe se aude jazz și marea e liniștită.

Alex, care are 20 de ani și e student la Academia Navală, citește pe punte cartea 1984 de George Orwell. Și-a luat cu el mai multe cărți, printre care Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde și Shōgun de James Clavell. Nu prea are însă timp de citit și de trei săptămâni, de când a început marșul de instrucție, n-a apucat să termine nici prima carte de care s-a apucat, 1984.

Cadeții – studenții – au un program aglomerat: se trezesc la 6 dimineața în timpul săptămânii și la 6.30 în weekend, fac exercițiile fizice de înviorare, apoi sectoarele de curățenie. Fiecare cadet are repartizată o porțiune de navă pe care o curăță de două ori pe zi, iar săptămânal se face curățenie generală, când toți stau în genunchi și freacă puntea cu o bucată de tendă (pânză de cort) cu nisip de râu până se face de culoarea cojii de lămâie.

În fiecare zi, fac exerciții fizice în arboradă și ore de studiu în cazarmă: cursuri de marinărie și de navigație astronomică, învață regulamentele militare și cum se fac nodurile marinărești. Cea mai dificilă parte este atunci când trebuie să urce la 40 de metri ca să întindă și să strângă velele. Când vântul e bun, Bricul Mircea poate să navigheze folosind numai velele.

În cazarme se doarme în hamace, așa cum s-a dormit din 1939, de când a intrat nava în serviciu. Cel mai rău e la tangaj, când hamacele se clatină și se lovesc unele de altele. Bogdan Dinu spune că aceasta e cea mai sigură modalitate de a dormi pe navă – dacă ar dormi pe saltele, de exemplu, cadeții s-ar putea rostogoli și s-ar răni la tangaj.

Cei mai norocoși sunt cei care dorm sus, pe primul nivel, unde hamacele sunt întinse. Cei de pe nivelul doi, unde hamacele sunt curbate, dorm mai prost, iar la nivelul trei, hamacele aproape că ating podeaua. Dimineața se strâng, se montează mesele și cazarma se transformă în sală de studiu.

Pentru Alex, student la Academia Navală, cel mai greu a fost atunci când Bricul Mircea a trecut printr-o furtună și lui i s-a făcut frică. La fel ca toți ceilalți studenți, Alex suferă de rău de mare și, când e furtună, are amețeli și i se face greață.

Enlarge

2019-05-25-22-19-39
Alex, student la Academia Navală, citește pe punte cartea 1984 de George Orwell cu o seară înainte de alegeri.

Alex s-a născut la Roșia Montană, a făcut Colegiul Militar la Alba Iulia și a văzut prima dată marea atunci când a venit la Academia Navală. A ales Marina pentru că i-a plăcut cel mai mult uniforma de aici.

Mâine o să voteze și la referendum, și la europarlamentare. „Am auzit ce vor să facă“, spune Alex. „Nu sunt de acord ce vor să facă ei, să dea voie la infractori. Și, din câte am înțeles, majoritatea o să voteze că nu sunt de acord cu ce se întâmplă în țară.“

2019-05-25-22-08-36.jpg

„Nu intru eu să mă uit la politic“

Cadeții vor vota mâine în haine civile, pentru că Forțele Navale au vrut să înlăture orice suspiciune că oamenii ar veni la vot la ordin. „Am ancorat în Almería și li s-a asigurat dreptul constituțional de a vota“, spune Bogdan Dinu, jurnalist la centrul media al Forțelor Navale Române. „Mâine li se pune la dispoziție un autobuz la ora șapte care va face patru ture și îi va lăsa în fața Consulatului: care va dori să voteze, bine, care nu, nu – opțiunea individuală a fiecăruia. Dar Marina Română le-a oferit posibilitatea de a vota.“

Comandorul Mircea Târhoacă spune că pauza de votare în Almería a fost planificată de când s-a făcut traseul pentru marșul anual de instrucție. „Suntem cetățeni români, avem un drept câștigat și e normal să ne exercităm dreptul de vot“, spune el. „Știam că alegerile sunt pe 26 mai și, ca orice român responsabil, ne-am pregătit din timp.“

Enlarge

2019-05-25-22-11-14
Detaliu în sala motoarelor, Bricul Mircea

Nu știe dacă toți cadeții vor vota și nu i-a întrebat, pentru că n-a vrut să-i influențeze în vreun fel. „Noi doar le-am oferit posibilitatea să voteze – e treaba lor ce fac. Studenții citesc știri, sunt informați, suntem în secolul XXI, toți avem internet“, spune comandorul Mircea Târhoacă.

Paul are 21 de ani, e student la Navigație și în seara asta e de serviciu pe punte. Tocmai a terminat de mâncat o pizza, pe care i-au adus-o colegii lui din oraș. Paul e din Roman, județul Neamț, și a făcut Colegiul Militar la Breaza, iar după bacalaureat a decis să urmeze Academia Navală.

„N-am mers la Forțele Terestre la Sibiu că știu că e cu marșuri și eu nu-s bun la alergare și obosesc dacă merg atât, la ATM în București [Academia Tehnică Militară] era cu învățat și nu m-am dus, la Aviație mi-era frică de înălțime și am zis că vin la Marină, că e mai simplu“, spune Paul. „Dar aici m-au pus să mă cațăr și mi-a fost frică și acolo am rămas. Mă luase cu povești că «Uită-te la peisaj». Ce peisaj?“

Paul nu urmărește știrile și nu știe exact ce se votează mâine, iar de referendum nu a auzit. „Și la referendum despre ce e sau cu ce e?“, mă întreabă. „Avem internetul dacă vrem vreo informație, dar clar când am timpul liber nu intru eu să mă uit la politic“, spune Paul.

Prima dată a votat la 18 ani, dar nu mai ține minte pentru ce. „Am votat să primesc abțibildul ăla pe buletin, îmi plăcea mie cum arată așa și am zis că colecționez. Mâine votez pentru abțibild, dar nici nu știu exact, votez contra PSD-ului, dar nu știu cine sunt ceilalți.“

2019-05-25-21-58-39.jpg

Cazarma fetelor

Cazarma fetelor miroase a șampon și a parfum. Fetele s-au pregătit de culcare și o parte dintre ele sunt deja în hamace. Încăperea e mică și hamacele pe trei niveluri ocupă tot spațiul. E o încrengătură complicată de sfori între care fetele stau suspendate. Mi se pare fermecător să dormi pe o navă, să te clatini în hamac și să vezi marea hublou, așa că-mi scapă un „Ce fain e aici!“ și fetele încep să râdă. „Să vezi cum ți se pare după câteva nopți“, îmi spun ele.

Au doar câteva dulapuri mici în care nu le-au încăput hainele, așa că le-au dus în magazie. Le spun că nici eu, în autorulotă, n-am un spațiu mai mare. Sunt obișnuite cu viața la comun, pentru că stau în căminul Academiei Navale de doi ani.

Enlarge

2019-05-25-22-31-00
Hamace în cazarma fetelor

Diana, care are 20 de ani și e din Baia Mare, a făcut Colegiul Militar la Alba Iulia. A dat la Academia Navală pentru că încântat-o ideea de a călători pe mare. Mâine, Diana va vota pentru prima dată, deși nu știe exact care e miza votului și nu are timp să urmărească știrile.

Când plecăm de pe navă e deja târziu și cadeții se întorc din oraș – deși în seara asta au învoire până mai târziu, vor să se culce pentru că mâine dimineață deșteptarea e la 6.30, la fel ca în toate zilele de weekend.

2019-05-26-06-44-48.jpg

Ziua votului

Tresar când soneria vibrează în difuzoare. Zgomotul se aude pe toată puntea, în toate încăperile, probabil că și pe navele din apropiere. Pe punte încep să apară cadeții adormiți, îmbrăcați în haine civile și pregătiți pentru votare. Doar cadeții care sunt de serviciu rămân pe Bricul Mircea și vor merge să voteze la 12.00, când se schimbă tura. (Nu știu dacă între timp au reușit să voteze, pentru că până la prânz în Almería s-au format cozi de sute de persoane.)

Cosmin și Bogdan sunt de serviciu și îmi spun că ei nu cred că „ăia chiar numără voturile“. „Votul se face în Parlament“, spune Cosmin, care e student la Radiolocație. „Cred că o să se ajungă ca Ceaușescu, așa zice toată lumea cu Dragnea.“ Niciunul dintre ei nu citește știrile, iar informațiile care ajung la ei sunt cele care circulă pe Facebook.

Programul de la Academia Navală din Constanța e foarte încărcat: cadeții se trezesc dimineața la 5.50, fac înviorarea, iau micul dejun, cursurile încep la opt, urmează antrenamentele și o dată la două zile sunt de serviciu. „Când am liber, eu dorm“, spune Cosmin.

Primii 50 de membri ai echipajului, în frunte cu comandorul, pleacă la secția de votare din Almería, unde îi întâmpină consulul Robert Hellvig. La ora șapte, când se deschide secția de votare, intră pe rând în timp ce ceilalți așteaptă disciplinați la coadă. „Sperăm să fie schimbarea în bine“, spune Vasile, unul dintre membrii permanenți ai echipajului. „Sperăm să se schimbe mentalitatea, oamenii. Schimbările ăstea sperăm să vină, că nu e bine deocamdată.“

După-amiaza, Bricul Mircea va ridica ancora și va porni spre Cadiz, Spania. Pentru membrii echipajului, urmează încă două luni de călătorie pe mare.

2019-05-25-21-56-38.jpg

Acest articol face parte din seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora. Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață.Ca să ne permitem privilegiul de a lucra la materiale ample, de lungă durată, avem nevoie de susținerea ta. Donează și vei primi vederi Teleleu.

Le mulțumim prietenilor de la UniCredit Bank Romania, Epson România, Crama Corcova, Cooperativa FRUFRU și eSolutions.ro, care ne-au ajutat să pornim în această călătorie.

În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.

Fotografii ©Cosmin Bumbuț          Text ©Elena Stancu
read more: