Brutăria de la Penitenciarul Chilia Veche

Aluatul pentru pâine se face la ora cinci dimineaţa. Aprovizionarea e dificilă aici, pe „insula continentală“ din nordul județului Tulcea, așa că penitenciarul se descurcă cu resursele proprii și cu ajutorul deținuților. Domnu’ Dan și Ion lucrează la cuptorul de pâine, iar în mica brutărie în care își „trec“ zilele și-au adus o parte din obiectele personale: câteva halate și geci, mâncarea primită de acasă pe care-o țin ferită de colegii de cameră și bidoanele cu apă plată ale lui domnu’ Dan.

Pe un calendar bisericesc, atârnat pe perete, amândoi și-au însemnat zilele pe care le mai au de ispășit până la eliberare. Marginile albe ale calendarului sunt acoperite cu un calcul complicat al zilelelor-câștig pe care le-au strâns până acum — deținuții care lucrează primesc un salariu lunar și sunt eliberați mai devreme. Domnu’ Dan a primit „evidențiere“ încă din prima lună de arest, când le-a cântat la chitară ofițerilor melodii învățate la Cenaclul Flacăra. Mai are numai cinci luni de închisoare, dar ăstea trec cel mai greu, spune el.

Lui Ion, pușcăria i s-a tras de la băutură — până când a ajuns la închisoare nu-și amintește să se fi culcat vreodată treaz. „Mai am octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie și pa, la revedere“, ne arată Ion cu degetul pe calendar. Acum s-a lăsat de băutură, deși ar fi putut să facă rost de alcool în închisoare.

Domnu’ Dan, care se ocupa de panificație înainte să ajungă aici, a fost închis pentru o afacere cu fonduri europene. „M-a băgat DNA-ul, care-i căuta pe alții, mai importanți“, spune el. „Mi-au zis să-i torn, dar eu nu știam nimic. Eu am familie, am doi copii, cine știe ce s-ar fi întâmplat. Mi-au dat patru ani pentru corupție și am intrat doar eu la pușcărie. Deşi înainte credeam că corupția se face în doi.“

La cuptor, Ion și domnu’ Dan au un mic tovarăș portocaliu: pisoiul Chirpac, de vreo 10 centimetri, ce poartă numele polițistului care l-a găsit și l-a adus la brutărie. Chirpac are urechile negre de cenușă pentru că noaptea doarme în cuptorul de pâine.

Penitenciarul de la Chilia e liniștit, mai ales că are un regim deschis și semideschis, ceea ce înseamnă că aici ajung cei cu pedepse mici sau care și-au ispășit cea mai mare parte din ele. Sunt condiții ca la țară, spune domnu’ Dan – de exemplu, au apă caldă doar o dată pe săptămână –, dar mâncarea e mai bună decât în alte părți. Penitenciarul are oi, grădină cu legume și terenuri cu cereale. „Iar dacă aș fi fost la Vaslui nu stăteam așa de vorbă cu dumneavoastră“, spune domnu’ Dan. „Înainte să vină ziariștii, ne prelucrau o săptămână.“

Pâinea e scoasă din cuptor. Primim și noi o pâine caldă, pe care o rupem cu poftă și o înmuiem în zacuscă. Domnu’ Dan a scos de sub masă un borcan primit de la soția lui pe care-l împarte cu noi. Ion îi aduce chitara din cameră și domnu’ Dan ne cântă melodii învățate la Cenaclul Flacăra.

Am plecat Teleleu ca să povestim România de astăzi prin imagini şi cuvinte. Ca să ne permitem privilegiul de a lucra la materiale ample, de lungă durată avem nevoie de susținerea ta. Abonează-te la vederi sau cumpără printuri în ediție limitată.

publicat pe 13/12/2013 la ora 14:11
read more: