13

Ramona e îmbrăcată într-un tricou alb, pe care sunt desenate inimi, flori și mâini colorate. L-au pictat pentru ea câțiva copii de la un centru de plasament – Ramona a donat bonuri valorice la salonul ei, Catwalk by Ramona Mîndru, în cadrul unui eveniment caritabil dedicat copiilor abandonați, iar copiii au vrut să-i mulțumească. A asortat tricoul cu o fustă neagră, mulată, ruj roșu și teniși aurii. Pune cornulețele pe masa de la recepție (întotdeauna aduce dulciuri pentru colegii ei în ziua de 13), o întreabă pe Emilia câte programări sunt, Emilia spune că „sunt ceva“, apoi Ramona se așază la masă și respiră adânc. „Am niște emoții pe care nu le pot controla“, spune ea. „Mi-e teamă că n-o să se strângă banii sau că lumea o să perceapă că vine de milă, în loc să simtă bucurie în această zi.“

Catwalk by Ramona Mîndru se află în centrul Clujului, pe strada Mihai Eminescu 13, vizavi de Parcul Central, și este locul în care întâlnești femei elegante, educate și ocupate, care vin aici să se aranjeze și să se relaxeze. Salonul e renumit în Cluj pentru că Ramona a câștigat mai multe premii de hairstyling, iar locul e prietenos și cochet, cu mobilă albă, minimalistă, și angajate vesele și binevoitoare. Însă, de un an și jumătate, salonul a devenit cunoscut și pentru implicarea socială a celor de aici.

În februarie 2014, Ramona Mîndru s-a hotărât să doneze toți banii câștigați în zilele de 13 ale lunii în scopuri caritabile. În această zi casa e închisă, angajații lucrează voluntar, iar clienții depun banii într-o urnă aflată la vedere. La sfârșitul zilei, suma care se strânge e donată unei asociații. Până acum, salonul Catwalk a cumpărat medicamente pentru copiii bolnavi de cancer, o targă de salvare pentru Crucea Roșie și o mașină de scris Braille pentru liceul de nevăzători, a plătit terapia unui copil cu autism, a donat bani pentru asociațiile Little People, Autism Transilvania și AGA Down Sindrom Cluj.

Pe 13, fiecare plătește cât vrea pentru serviciul cosmetic primit. Unii clienți pun în plic o sumă mai mare, însă alții plătesc mai puțin. Ramona nu vrea să schimbe mecanismul pentru că, spune ea, „la sfârșitul zilei lucrurile se compensează“.

Astăzi se strâng bani pentru un centru de copii de la Gura Humorului și e singura strângere de fonduri organizată de Ramona pentru o cauză din afara județului Cluj. O clientă a salonului, Adriana Micle, a felicitat-o pe Ramona în urmă cu câteva luni pentru proiectul ei și i-a spus că ar vrea să ajute și ea un orfelinat. N-a mai apucat – femeia de 36 de ani a murit recent, la 12 ani după ce a fost diagnosticată cu cancer –, așa că Ramona și câțiva prieteni de-ai Adrianei de la Clubul Offroad Transilvania i-au dedicat acest 13 martie.

Ziua decurge normal la salon, femei elegante vin să se tundă sau să se vopsească, iar la plecare depun plicul cu bani în urna de lângă geam. La radio se aud niște melodii Oldies but Goldies, iar mesele din hol s-au umplut cu prăjituri aduse de cliente și de prietene de-ale Ramonei. Uneori, fetele care lucrează aici simt un pic de reticență din partea oamenilor și se întristează când aud întrebarea „Iarăși e 13?“. Însă cei mai mulți clienți au aplaudat-o pe Ramona pentru inițiativa ei, iar în zilele de 13 trebuie să te programezi din timp dacă vrei să participi. 

Ana Jorza-Bohățel, de 37 de ani, una dintre clientele salonului, spune că înainte de proiectul 13 cu Atitudine nu dona bani. „Au fost ani de zile în care nu am dat nici măcar acel 2%, pentru că n-a fost nimeni care să-mi arate că banii vor merge către ceva important“, spune ea. „Mi se pare extraordinar că Ramona urmărește ce se întâmplă cu fondurile.“ Ana a donat pentru majoritatea asociațiilor susținute de salonul Catwalk; de multe ori o întreabă pe Ramona de câți bani e nevoie și, în funcție de asta, calculează cu cât ar putea contribui.

Un alt client al salonului, Marian Tîrnăveanu, 29 de ani, se interesează în fiecare lună pentru ce cauză se strâng bani în ziua de 13. A vizitat împreună cu Ramona centrul de recuperare al asociației Autism Transilvania și a stat de vorbă cu părinții care încearcă să găsească resurse ca să plătească terapia de care au nevoie copiii lor.

La opt seara programul se încheie, iar Ramona, Emilia, Ana și Maria Ulici, reprezentantul centrului de copii de la Gura Humorului, rămân să numere banii și să facă procesul verbal de predare-primire a donației. Celelalte fete se pregătesc de plecare, iar Ramona le mulțumește pentru munca de azi. „Voi sunteți pilonii acestui proiect“, le spune ea.

Femeia cu bucle lejere se privește în oglindă. Are un ten de porțelan, unghii roșii-strălucitoare și șuvițe blond-arămii. Își trece mâinile prin păr și zâmbește: e o femeie frumoasă, de vreo 30 de ani, iar culoarea pe care i-a recomandat-o Ramona o prinde bine. Țipătul lui David se izbește de pereți, iar femeia tresare și-și întoarce capul mirată. Băiatul de opt ani nu vrea să se lase tuns, deși Radu, hairstylist-ul, îl ademenește cu câteva reviste pe scaunul înalt.

David are ochii albaștri și părul lung, blond și catifelat, la fel ca fratele lui geamăn, Mario. Radu i-a prins pelerina în jurul gâtului, dar David s-a smuls din mâinile lui și a luat-o la fugă prin salon cu fața udă de lacrimi, printre clientele care încearcă să nu privească prea insistent scena. Însă un hairstylist cu o foarfecă în mână care urmărește un băiețel nu poate trece neobservat. Ceilalți copii din salon, Andrei, Paul și Toni, încep și ei să plângă când aud țipetele lui David.

Șase copii de la asociația Aga Down Sindrom Cluj au venit astăzi la salonul Catwalk, unde sunt tunși pro bono. Nu acesta este însă motivul pentru care mama gemenilor David și Mario a venit tocmai de la Reghin, de unde locuiesc. Hairstyliștii de aici au răbdare și reușesc să se apropie de băieți, iar această interacțiune îi ajută pe copii să se obișnuiască cu astfel de situații. În ultimul an, angajații de la salon au cunoscut și au tuns mai mulți copii cu autism, cu Sindrom Down sau bolnavi de cancer.

Lunar, Ramona donează comunității din Cluj în jur de 4.500 de lei. În fiecare zi, îi învață pe oamenii de lângă ea, clienți, colegi sau prieteni, să fie generoși și sensibili la nevoile celor din jur. Pentru ea, cauzele sociale în care se implică nu sunt abstracte: copiii cu Sindrom Down și cu autism vin la salon, se joacă și interacționează cu Ramona și cu colegii ei. Antoaneta Vanea, președintele asociației Aga Down Sindrom Cluj, spune că experiența de la salon îi ajută pe copii „să accepte ideea tunsului“. În plus, și mamelor, și copiilor le prinde bine să mai iasă în lume. „În societatea noastră, acești copii sunt marginalizați și informarea despre acest diagnostic e aproape nulă“, spune ea.

Radu are 24 de ani și lucrează la salonul Catwalk de câteva luni. Aici a cunoscut prima oară copii cu Sindrom Down, despre care, spune el, „nu prea se povestește“ și a învățat cum să se apropie de ei: îi laudă, le spune cât sunt de cuminți și de frumoși și le vorbește tot timpul, chiar dacă ei nu răspund. Acum David stă pe un scaun din hol, în timp ce mama lui și Ramona îi arată imagini dintr-o revistă de modă. Radu aproape a terminat de tuns; au mai rămas doar câteva fire rebele, periculos de aproape de urechi. Toți copiii s-au potolit, nu se mai aude nici un țipăt, dar scaunele din hol sunt pline de păr, iar pe mese sunt împrăștiate reviste, cărți și jucării.

Cu puțin timp în urmă, Alexandra, un hairstylist care lucrează de opt ani cu Ramona, a luat-o deoparte și i-a spus plângând: „Te rog frumos să nu mai faci asta niciodată în salon când sunt cliente“. Și-a luat haina și-a plecat să se plimbe prin parc. Alexandrei îi place să facă voluntariat și să știe că banii strânși în ziua de 13 merg la copiii cu nevoi speciale. Dar nu poate să-i vadă suferind și tocmai de aceea nu a vrut să viziteze nici secția de oncopediatrie.

„E o persoană cu un suflet extrem de bun și o fată talentată, dar nu a rezistat“, spune Ramona, care nu s-a supărat pe ea, cum nu s-ar supăra pe nici unul dintre colegii ei. Proiectul 13 cu Atitudine nu e obligatoriu și a spus de la început că participă doar cine vrea, însă toți și-au dorit să se implice. Nici Anca, hairstylist, nu poate să interacționeze cu copiii cu Sindrom Down. „Nu cred că pe clienți îi emoționează dacă îi văd, cred că un om cu suflet e emoționat și dacă aude de chestia asta, nu trebuie să-i vadă față în față“, spune ea.

Mulți dintre angajații de la Catwalk by Ramona Mîndru n-au mai cunoscut niciodată copii cu nevoi speciale înainte de acest proiect. Oana, 24 de ani, lucra la salon de mai puțin de o lună atunci când Ramona i-a strâns pe toți într-o ședință și le-a spus ideea ei. Nu a crezut că proiectul va evolua atât de mult și a zis „da“ ca să nu se simtă exclusă din grup. Însă lunile care au urmat „i-au dat o lecție de viață“, spune ea. „Una dintre fetițele cu Down m-a strâns în brațe 20 de minute și nu mai voia să plece de lângă mine; îmi zâmbea și-mi cânta. Nu am mai primit asta niciodată, de la nici un copil.“

De obicei, Ramona încearcă să aloce o zi sau o jumătate de zi pentru Aga Down Sindrom Cluj, însă acum copiii se pregăteau să plece într-o tabără și se grăbeau. Ramonei i-ar plăcea ca femeile care vin la salon să-i vadă pe copii și să se joace cu ei, mai ales că o parte dintre ele donează în ziua de 13 sume importante. Însă știe că nu toți oamenii sunt atât de deschiși și că unii ar considera nepotrivită situația. Ramona trebuie să fie foarte diplomată când intermediază relațiile dintre colegii ei, care fac voluntariat, clienții ei, care donează, și copiii care beneficiază de pe urma acestui proiect. „Nu e greu, cât e colorat“, spune Ramona. „Și mie-mi place culoarea.“

Pasiunea pentru culoare a fost și motivul pentru care în 2000, la 20 de ani, Ramona a făcut primul curs de hairstyling. Femeile pe care le întâlnea pe străzile din Cluj aveau aceeași tunsoare, cu aceleași nuanțe mohorâte. Și-a propus să coloreze orașul, așa că a început să studieze hairstyling-ul. Ramona a absolvit Facultatea de Studii Economice din Cluj, un master de management și unul de antreprenoriat. Pe lângă asta, a urmat cursuri de management, dezvoltare durabilă, antreprenoriat, negociere și a făcut trei ani de echitație care crede că au ajutat-o mai mult decât toate astea la un loc.

Ramona e o femeie atrăgătoare de 36 de ani, cu păr lung și blond, ochi negri și corp lucrat în fiecare zi la sală, la bazin sau la alergat. Ramonei nu-i place să doarmă: se culcă pe la 10-11 seara, dar se trezește la cinci dimineața, dă drumul la muzică, aerisește casa, apoi face câteva ore de sport înainte de a merge la lucru. Muncește cu pasiune și adună în jurul ei oameni care iubesc viața, la fel ca ea.

În primii ani, Ramona a avut un salon mic, de 15 metri pătrați, cu un singur angajat, în cartierul Mănăștur. Clienții o căutau, cheltuielile de întreținere erau mici, așa că în perioada aceea își permitea să meargă în Anglia, Germania sau Franța la cursuri de hairstyling. Visa ca într-o zi să deschidă și în Cluj un salon ca cele pe care le văzuse în Occident.

În 2008, a investit într-un salon cu 14 angajați în centrul Clujului. Însă echipa era prea mare, angajații se tot schimbau, criza financiară tocmai lovea România, iar clienții se împuținau. Ramona a muncit cinci ani ca să-și pună afacerea pe picioare, să construiască un brand în Cluj și să-și fidelizeze clienții. Abia în 2013, când salonul s-a mutat pe Eminescu 13, Ramona a avut timp să-și tragă sufletul și să realizeze că a depășit o perioadă dificilă din viața ei. „N-am știut ce greu mi-a fost până nu m-am mutat aici“, spune ea.

După ce s-a mutat pe Eminescu 13, Ramona și-a propus să ia viața ca pe un motiv constant de bucurie și să trăiască în prezent. Simțea însă nevoia să dea ceva în schimbul liniștii pe care o avea acum. Ar fi vrut să-și implice și colegii, mai ales că, la salon, vedeau în fiecare zi doar oameni fericiți și riscau să uite că în Cluj sunt multe familii care au greutăți. Așa că Ramona s-a gândit la un proiect care să ajute copiii cu nevoi speciale și să-i deschidă, în același timp, pe angajații ei.

În februarie 2014, Ramona a strâns toată echipa în cabinetul de cosmetică și le-a spus ideea ei: în fiecare lună, pe data de 13, să doneze toți banii încasați unei asociații care se ocupă de copiii aflați în dificultate. Toată lumea a fost încântată de idee.

Legal, însă, lucrurile au fost mai complicate, iar Ramona a dat zeci de telefoane la Finanțe și la Inspecția Muncii. Firma nu e încă pe profit, așa că taxele nu pot fi deduse. Soluția a fost ca în ziua de 13 să lucreze cu casa închisă, să colaboreze cu un ONG care beneficiază de spațiul și de serviciile salonului, iar Ramona și colegii ei să facă voluntariat. Din martie 2014, de când a avut loc primul 13 cu Atitudine, și până acum, Ramona a donat peste 15.000 de euro pentru mai multe asociații din Cluj. În afară de asta, în salon se lucrează cu vopsele, șampoane și fixative profesionale, scumpe, și un singur furnizor, Wella, îi decontează produsele în data de 13.

În aprilie, anul trecut, i-au vizitat prima oară copiii de la Asociația Autism Transilvania, iar Ramona i-a așteptat cu tort și cadouri. Le-a făcut șuvițe și tot felul de freze și s-a jucat mai mult ea cu cei 12 copii – câteva colege de-ale ei au fost atât de emoționate, încât Ramona le-a găsit plângând în vestiar. „«Veniți înapoi și interacționați cu ei», le ziceam. «Dar urlă». «Nu contează că urlă. Veniți înapoi și găsiți o modalitate să intrați în sufletul lor»“. Florina, cosmetician, povestește că după ce a colorat unghiile unei fetițe cu ojă galbenă, fetița, care nu suporta această culoare, a intrat panică. În acea zi, Florina s-a ascuns de trei ori în vestiar și a plâns.

„Pentru copii a fost foarte important că au avut acces la un mediu care, în mod normal, e stresant pentru ei“, spune Milena Prună, președinte la asociația Autism Transilvania. „E un mediu cu mulți stimuli, în care nu se simt de obicei în largul lor sau în care chiar refuză să meargă. Aici li s-a permis să se acomodeze treptat, în ritmul lor, cu încăperea, cu instrumentarul și cu echipa.“

Seara, când Ramona s-a urcat în mașină, era emoționată și fericită. Și-a dat seama că această zi a îmbogățit-o emoțional, că a câștigat ceva ce nu se poate plăti. Ar fi vrut să sune pe cineva să-i povestească, însă nu știa pe cine. Mama și sora ei, care-i sunt cele mai apropiate persoane, n-ar fi putut înțelege pentru că n-au avut parte niciodată de o experiență similară. Așa că Ramona a sunat-o pe Milena Prună și i-a mulțumit pentru această zi.

În mai 2014, imediat după vizita copiilor cu autism, Ramona și colegii ei au donat banii strânși în data de 13 asociației Autism Transilvania. Cei 5.105 lei au acoperit, timp de trei luni, terapia unui băiat de cinci ani dintr-o familie săracă de lângă Cluj. În următoarele luni, Ramona și colegii i-au mai cunoscut pe copiii de la Aga Down Sindrom Cluj, pe copiii cu afecțiuni respiratorii de la Fundația Inocenți și au vizitat secția de oncopediatrie din Cluj.

Emilia, 38 de ani, care lucrează la recepția salonului, se bucură că poate să vadă și să simtă care e efectul proiectului lor. Ea n-a putut avea copii și, din cauza asta, de fiecare dată când ține un copil în brațe „simte că i se rupe sufletul“. Când l-a ajutat pe Radu să tundă un copil cu Sindrom Down i-a fost greu, dar, în același timp, s-a simțit utilă. La sfârșitul zilei și-a dat seama cât e de important ca acești copii să primească tot ce e normal de la viață. Emilia se gândea de mult timp să facă ceva, să ajute pe cineva, dar n-a găsit energia să se mobilizeze. Îi e recunoscătoare Ramonei pentru că s-a gândit la acest proiect și a reușit să-i implice pe toți.

Ziua de 13 se organizează într-o lună de muncă, iar Ramona nu donează doar bani, ci și o parte din timpul ei. Ramona își face documentarea înainte de a susține o cauză, se interesează ce asociații sunt în Cluj, la ce nevoi răspund, apoi discută cu angajații ei în ședință. „Vreau să simtă că munca lor e pentru o cauză aleasă de ei“, spune ea. „E fain când te gândești că le-ai descoperit latura asta și-s convinsă că nu în multe locuri o să mai aibă parte de așa experiență.“

Organizarea unei zile de 13 înseamnă telefoane, mailuri, contracte, pliante, promovarea evenimentului, Facebook și ziua de muncă propriu-zisă. După ce ziua se încheie, Ramona urmărește ce se întâmplă cu banii donați și cere feedback de la asociații, apoi își informează clienții și colegii. Toată lumea știe că cei 7.020 de lei strânși pe 13 martie 2015 s-au transformat în 12 paturi de o persoană, 12 saltele și 6 dulapuri duble pentru copiii de la centrul din Gura Humorului. Transparența acestui mecanism de donație vine din nevoia Ramonei de a vedea ce se întâmplă cu banii. Uneori e dezamăgită că oamenii nu sunt curioși și nu îi pun mai multe întrebări.

În martie anul trecut, salonul Catwalk a strâns bani pentru tratamentul copiilor de la oncopediatrie. Medicamentele costau 120 de euro pentru un singur copil, iar Ramona și-a dat seama că cei 4.000 de lei donați pot ajuta doar șapte copii. Și-a sunat prieteni și cunoștințe din Franța, Ungaria, Germania și Spania și i-a rugat să se intereseze cât costă aceste medicamente în farmaciile de-acolo; în Spania costau 12 euro, de 10 ori mai puțin decât în România. Ramona a făcut rost de rețetă, a trimis rețeta unei prietene, s-a interesat cum pot fi transferați banii (legal, procedura era destul de complicată) și cum pot fi aduse medicamentele în țară. În loc de șapte copii, Ramona a ajutat 70.

După opt luni de 13 cu Atitudine, în decembrie 2014, Ramona a făcut un parteneriat de șase luni cu asociația Little People, care lucrează cu copiii bolnavi de cancer. Își dorea o colaborare mai lungă cu o asociație cu experiență, pentru că voia să vadă ce nevoi au și cum se organizează. „Ramona era în temă cu activitatea noastră când ne-a sunat“, povestește Oana Rusu, de la asociația Little People. „Ne-am bucurat că vrea să colaboreze cu noi pe mai multe luni, pentru că mulți oameni își amintesc de copii doar de Crăciun sau de Paște.“

În șase luni, salonul Catwalk a strâns aproape 4.500 de euro pentru Little People, iar banii au mers către programele de intervenție din secțiile de oncopediatrie și către tabăra Temerarilor, comunitatea tinerilor care au supraviețuit cancerului. Dar, spune Oana Rusu, cel mai mult i-a ajutat faptul că femeile care vin la salon, majoritatea femei educate și influente, au auzit de asociație și au aflat ce face.

Vara asta, Little People le-a invitat pe Ramona și pe colegele ei să le vorbească copiilor din secția de oncopediatrie despre frumusețe. „Atunci când copiii aceștia trec prin lupta împotriva cancerului și-și pierd părul, își pierd prietenii, contează foarte mult să le spună cineva «Ești frumoasă; ochii tăi sunt la fel de frumoși ca înainte să începi tratamentul, iar părul tău o să creasc㻓, spune Oana Rusu.

În ziua în care i-a vizitat pe copiii de la oncopediatrie, Ramona a fost impresionată de o adolescentă frumoasă, veselă și optimistă. Fata se machia în fiecare zi, deși era internată de mult timp, și știa să-și facă o dungă de tuș perfectă care, spune Ramona, ei nu i-ar fi reușit niciodată. A râs și s-a jucat cu copiii, a făcut papioane și cordeluțe, apoi a plecat la salon, unde a continuat să lucreze până la opt seara.

E început de august și Ramona încă nu știe pe cine va susține pe 13. Are mai multe mailuri de la diferite asociații și uneori îi e greu să aleagă pe cine să ajute și pe cine nu. În plus, durează până verifică ONG-urile pentru că întotdeauna se asigură că banii donați de ea ajung la cei care au nevoie. Ar vrea să-i sprijine pe toți cei care-i cer ajutorul atâta timp cât poate să o facă. Indiferent cum va evolua viața ei, spune Ramona, nu va renunța niciodată la „13“.

Acest material a fost realizat cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare.

Am plecat Teleleu ca să povestim România de astăzi prin imagini şi cuvinte. Ca să ne permitem privilegiul de a lucra la materiale ample, de lungă durată, avem nevoie de susținerea ta. Donează și vei primi vederi Teleleu.