Românii care vin să voteze pentru alegerile parlamentare la secția 192 din Marignane, Franța, sunt revoltați de decizia Curții Constituționale de a cere renumărarea voturilor: „E hoție”.
Cristina, 45 de ani, și Adrian Dragomir, 46, s-au stabilit în Franța în 2005, când au început să lucreze la o firmă de termopane. Între 2008 și 2011 s-au întors în România, lovită pe atunci de criza financiară. N-au reușit să-și construiască o viață așa cum și-ar fi dorit, așa că s-au întors în Franța și au continuat să lucreze la termopane.
Astăzi au venit să voteze pentru că visul lor e să se întoarcă într-o zi în România. „Dorința pentru mai bine”, spune Cristina. „Cel puțin în domeniul sănătății, România este praf față de Franța, adică nici măcar la degetul mic nu se compară.”
Cei doi, care au votat și la primul tur la secția 192 din Marignane, Franța, sunt nemulțumiți de decizia Curții Constituționale (CCR) de a cere renumărarea voturilor. „E hoție”, spune Cristina. „Încearcă să fure ca să iasă ei basma curata. Poporul e pornit să-și ia dreptul. Dacă aș putea să mă duc în țară, aș ieși în stradă. Tot CCR-ul a eliminat-o și pe Șoșoacă. Asta nu mai e democrație.”
„Ei [CCR] au amânat decizia [pe sesizarea de anulare a alegerilor prezidențiale] pe 2 decembrie, ca să vadă ce partid iese, dacă le convine sau nu”, spune Cristina. „Nu se mai poate! Am așa o sămânță de patriotism! Degeaba zic ei că [românii din] diaspora au plecat și i-a durut în fund, cum au zis unii că e mai ușor să-ți iei bilet și să pleci decât să stai și să lupți. Cred că noi din diaspora suntem mult mai patrioți față de cei din țară.”
„Cine a vrut să renumere voturile își trage singur o palmă peste ochi.”
Adrian Poste, 34 de ani, este arhitect și locuiește în Franța de 12 ani – de patru ani este și cetățean francez. A studiat până în anul III la Facultatea de Arhitectură din București, apoi a început de la zero Facultatea de Arhitectură din Marsilia, unde a emigrat pentru că și-a dorit să exploreze o altă cultură. A învățat franceza la Institutul Francez din București înainte să plece din țară, apoi a studiat pe cont propriu într-un ritm intensiv ca să ajungă să o vorbească la nivel academic.
„Nu m-aș mai întoarce în România nici să mă bați”, spune Adrian. „Am fost săptămâna trecută în România și de 12 ani nu s-a schimbat nimic. Nimic! Tot aceeași lume, tot aceleași servicii execrabile. Dacă te duci la primărie și ai nevoie de ceva, ai impresia că le dai cu parul în cap.”
A venit să voteze la alegerile parlamentare pentru România din dorința de „a schimba ceva”. „De 35 de ani nu se schimbă nimic și de fiecare dată alegem răul cel mai mic, dar poate că ar trebui să zicem odată: Nu, ștergem tot și o luăm de la zero! Românul n-a fost niciodată cum e francezul, de exemplu, dacă nu-i convine ceva, să iasă în stradă. Sistemul comunist și-a pus atât de tare amprenta și până nu o să dispară generațiile care au fost impregnate de sistemul comunist, nu o să avansăm, pur și simplu.”
Adrian spune că decizia CCR de a cere renumărarea voturilor este „o lovitură de stat”. „Caracatița are tentacule și se agață să vadă dacă nu se poate. OK, poate s-a greșit, e uman să greșești. Dar puneți camere de luat vederi, aduceți martori, lăsați observatorii. Și de ce să ceară renumărarea voturilor după trei zile? Cine a vrut să renumere voturile își trage singur o palmă peste ochi.”
„Din cauza politicienilor suntem aici.”
Un grup de cinci-șase români care lucrează la căi ferate în Marignane vine să voteze la secția 192. În total, echipa e formată din 60 de muncitori români care urmează să vină în cursul zilei de astăzi la vot.
Românii sunt nervoși și își exprimă nemulțumirile legat de decizia CCR de a renumăra voturile. „Chiar dacă la Curtea Constituțională sunt oameni cu știu eu ce facultăți, nu mi se pare corect ce fac. Adică dacă e curte constituțională, trebuie să fie pentru toată lumea”, spune Ștefan Barbu, 43 de ani, care lucrează de opt ani la căi ferate în Franța.
Bărbații spun că au venit să voteze „pentru schimbare și pentru binele nostru, al tuturor”. „Să se vadă că se schimbă ceva până la urmă și să ne retragem și noi în țară”, spune Ion Ștefan, 52 de ani, care lucrează de șapte ani la căi ferate în Franța.
Andreea, 36 de ani, și Vasilică Mazilu, 40, au venit la secția de votare împreună cu Ștefania, fiica lor în vârstă de nouă ani. Cei doi s-au stabilit în Franța în 2007 și lucrează ca tâmplari-aluminiu. „Sperăm într-o schimbare”, spune Andreea. „Din cauza lor [a politicienilor români] suntem aici. Noi sperăm să fie mai bine, nu neapărat pentru noi cei care suntem aici, dar pentru cei care sunt în țară, pentru că avem familia în țară.”
Vasilică spune că decizia CCR de a cere renumărarea a voturilor „e o mizerie totală”. „Nu vor să accepte adevărul”, spune el. „Nu cred că [politicienii aleși] vor face prea multe. Va fi foarte greu. Și cine va ieși președinte tot va fi greu.
„Sper ca românii care gândesc cu adevărat pentru binele țării să fie majoritari și să facă o alegere bună pentru România.”
Aurică Mladinescu, 54 de ani, a fost soldat în Legiunea străină, care are sediul la Aubagne, la 37 de kilometri distanță de secția 192 din Marignane. Românii din Legiunea străină au venit să voteze secția 192 și la celelalte alegeri de anul acesta.
Aurică s-a înrolat în 1993 ca să primească drept de ședere în Franța, apoi „a început o aventură care a durat 19 ani”, dintre care 10 ani i-a petrecut în misiuni în Mayotte, Djibouti, Bosnia și Indonezia.
A fost întâi soldat, apoi caporal, a făcut școala de subofițeri și a devenit cadru militar. Mai târziu a făcut școala de asistenți medicali în cadrul armatei și a devenit șef de secție, iar în 2012 a părăsit serviciul activ. În prezent are o agenție comercială care se ocupă de produse din domeniul tâmplăriei și colaborează cu fabricanți din Franța, Spania, Cehia și Polonia.
A rămas în Franța ca să fie aproape de fiul și de fosta lui soție. Are dublă cetățenie română-franceză, dar votează la toate alegerile pentru România pentru că simte „nevoia” să păstreze legătura cu țara. „Chiar dacă trăiesc aici, România rămâne în inimă și rămâne țara în care m-am născut, țara mea.”
E surprins de rezultatul de la primul tur al alegerilor prezidențiale – mai ales de votul românilor din diaspora –, dar cel mai tare l-a surprins decizia CCR de renumărare a voturilor. „Inițial nu au fost niciun fel de contestații, ba chiar părea că au fost alegerile cele mai transparente de când se organizează, din ‘90 încoace, și m-au surprins discuțiile care au venit după aceea. Acest domn Terheș, care a avut 1%, face contestație și nu PSD-ul, care a avut o diferență de doar 2.800 de voturi. Ei ar fi trebuit eventual să facă contestație.”
„Sper ca românii care gândesc cu adevărat pentru binele țării să fie majoritari și să facă o alegere bună pentru România”, spune Aurică. „Din punctul meu de vedere, candidatul care a ieșit pe locul I la primul tur nu va fi un lucru bun pentru România. Să sperăm că oamenii își dau seama că este important votul, că vor merge la votare și vor face alegerea cea bună.”
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.