Ne-am întâlnit la secția de votare 192 din Marignane cu scriitorul și jurnalistul Ioan T. Morar, stabilit de 12 ani în Franța, în orașul La Ciotat de pe coasta mediteraneană. Am discutat cu el despre momentul de cumpănă în care se află democrația din România și despre „deruta existențială” a românilor care își doresc să creadă în promisiunea „paradisului pe pământ”.
Ioan T. Morar, în vârstă de 68 de ani, este membru fondator al Academiei Cațavencu, colaborează cu grupul Divertis, iar între 2010 și 2012 a fost consul general la Marsilia, în sudul Franței, unde a fost numit de ministrul Teodor Baconschi. Printre cărțile publicate de Ioan T. Morar, majoritatea apărute la editura Polirom, se numără: Lindenfeld (2005), Negru și Roșu (2013), Sărbătoarea Corturilor (2016), Șapte ani în Provence (2018) și Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă (2020).
În ultimele zile, toată lumea a încercat să găsească o explicație pentru votul de protest pe care l-au dat românii din diaspora la primul tur al alegerilor prezidențiale. Care este explicația dvs.?
Cred că este vorba despre o anumită categorie a diasporei, despre oameni care trăiesc o nostalgie pe care și-o alimentează cu produse românești cumpărate în weekend de la magazinele poloneze sau românești – în Marsilia este un magazin armenesc care vinde produse românești. Sunt oameni care nu s-au adaptat la țara în care trăiesc, care locuiesc și muncesc în Franța, dar tot ceea ce îi interesează este în România, oameni care nu mai au legătura aia nemijlocită cu țara. Cum ar zice domnul Georgescu, s-a tăiat firul divin.
Și atunci, în momentul în care vine cineva și le promite vizibilitate, demnitate, un trai extraordinar, le promite paradisul pe pământ, atunci în supărarea lor, în neputința lor de a se adapta aici, dar și de a se întoarce în România, în această derută existențială merg după o promisiune care li se pare extraordinară: un om care a apărut din neant și le vrea binele. E cineva necunoscut, pentru că dacă ar fi fost foarte cunoscut, oamenii s-ar fi interesat cine este acest Mesia de la Izvorani. Un om care apare pe un cal alb și zice: «Români, noi suntem centrul universului. Aici Iisus s-a născut pentru România». Sunt niște aberații pe care omul ăsta le spune cu o seninătate care îl face aproape credibil. Dacă nu ești atent ce zice, după mimică, pare că el este alesul.
Enlarge
Pe dumneavoastră v-a surprins acest rezultat?
Eu îl știam pe acest Călin Georgescu, omul este un mitoman cu tulburări de raționament. Un om care zice că e tăiată informația când îți îmbuteliază apa și că dozele de Pepsi conțin nanocipuri nu poate fi un om normal. Ori e un farsor, ori nu e normal. Și atunci, asta a fascinat. Pentru că, în rest, sunt vechile figuri, vechii candidați.
I-am auzit pe românii care lucrează aici, în șantiere din La Ciotat, zicând „Călin Georgescu este alesul”, dar nu mă așteptam la dimensiunea asta. Pentru că stau pe TikTok și li se servește mâncare gata mestecată, glume mai groase sau mai subțiri, și asta este sursa de informare a lor. Se mai uită din când în când la niște posturi românești care au deraiat demult de la profilul unui post TV democratic și civilizat și la asta se limitează. Discută la serviciu între ei în românește despre aceleași probleme, aceleași neadaptări, aceleași frustrări.
Ei au votat cu intenții bune. Sunt cei dintre vagoane – nici în România, nici în Franța –, care au plecat din România, dar nu s-au stabilit în Franța. Lucrează în Franța. Ar vrea să se întoarcă într-o țară frumoasă, într-o țară extraordinară pe care Călin Georgescu le-a promis-o. Dacă se analizează discursul lui – și sunt unii care o fac mai bine decât mine – e o partitură foarte alcătuită, foarte atrăgătoare pentru un om care nu mai mestecă informația.
A contat și faptul că doi dintre candidații la președinție au făcut gafe când au vorbit despre diaspora?
S-ar putea să fie și asta, dar oamenii s-au săturat. Apoi au mai fost dezvăluirile astea despre avioanele private, siguranța lui Marcel Ciolacu că va intra în turul doi și dorința de a-și alege un competitor pe care să-l poată desfința din două, trei confruntări. De ce se renumără voturile? Din cauza asta. Și dacă, așa cum a zis CSAT-ul, există suspiciuni sau dovezi că au fost forțe străine care au avantajat un anumit candidat, acel candidat ar trebui exclus în mod logic – sau măcar pentru neregulile financiare care s-au constatat. Cum a fost eliminată Diana Șoșoacă pentru mai puțin, nu văd de ce n-ar fi eliminat Călin Georgescu care a prezentat zero lei. Deci acolo este ori este o finanțare externă nedeclarată, ori o finanțare internă din bani negri, că nu se poate să nu există o evidență a banilor. Follow the money.
Vă îngrijorează momentul de cumpănă prin care trece România în acest moment?
Mă îngrijorează, sigur că da, deși locuiesc aici, dar rezonez foarte tare cu ceea ce se întâmplă în țară. Eu scriu pentru cititorii români, în limba română, n-am părăsit România trântind ușa. Am plecat pentru că am fost fiind trimis la misiune și apoi am rămas aici din alte motive. Dar eu merg în România, am prietenii în România, am avut recent spectacole cu Divertis și o să am în continuare. Sunt foarte ancorat în viața culturală a României. Deci nu sunt unul care a venit în Franța și se dă francez.
Probabil că o să fac și demersurile pentru cetățenia franceză. N-am făcut-o deși aveam dreptul după cinci ani de ședere aici, pentru că m-am socotit cetățean european care are drepturi în Franța ca și în România. Dar așa cum văd lucrurile acum, cred că e o măsură de prudență suplimentară să-mi iau și cetățenia franceză.
Credeți că pericolul care ne bate la poartă e atât de mare?
Da, cred că pericolul este foarte mare. Nu știu cât vor reuși. Dacă în fragila Republică Moldova au reușit să fie blocați, nu văd de ce România, care este membră UE, membră NATO, nu poate bloca aceste influențe. Cred că e vorba și de corupție, cred că sunt încă oameni agățați de serviciile secrete rusești de dinainte de 1989, au fost în armată mulți, au fost în securitate mulți, deci cred că există mere putrede în coșul ăsta al administrației, al organelor și trebuie căutate acele mere putrede și eliminate.
Vorbeam mai devreme și despre faptul că ne-am obișnuit cu binele în România.
Ne-am socotit gata. Și acum, în Schengen, de la 1 ianuarie, fără vize în SUA, wow, ce minunat e! Și vin ăștia și ne blochează toate aceste avantaje. Românii o duc mult mai bine, vă spun că am trăit în România atâta, mult mai bine decât înainte de 1989.
Există nostalgici care zic: «Ce bine era!». Da, era mult mai bine înainte de 1989 că aveam altă vârstă. Era mult mai bine că aveam doar două ore de televizor și citeam în rest. Dar astea sunt avantajele pe care noi ni le-am creat. Faptul că am avut o solidaritate mai pronunțată între prieteni, toate astea au fost ca măsuri de autoapărare împotriva sistemului opresiv. Acum avem de toate, e minunat, avem drepturi.
Enlarge
Credeți că mai există riscul ca în zilele noastre, într-o țară care face parte din UE și NATO, să ne pierdem drepturile și democrația?
Uitați-vă la Bulgaria – și ei sunt o țară UE –, uitați-vă la Ungaria, unde există derapaje. Din fericire, nu sunt atât de mari cât ar fi la noi cu acest Călin Georgescu – am trăi ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, s-ar rupe firul divin. Am văzut și la soția lui care face niște chestii din astea de wellness, chestii spirituale, am citit o afirmație că energia femeii vine pe sub fustă, deci să nu poarte pantaloni. Iată!
Ce ne-a vulnerabilizat atât de tare ca națiune încât să fim manipulați de genul acesta de discurs: este vina sărăciei? A sistemului de educație românesc?
Cred că educația, într-adevăr. Apoi, o spun cu toată tăria: inactivitatea lui Klaus Iohannis a fost una care a fragilizat ideea de politică. Un om căruia, mai ales în al doilea mandat, nu i-a păsat de nimic, ba chiar și-a impus un candidat PNL greșit, a făcut totul încât să-i fie bine, să-i fie comod, să poată merge la golf, la schi. El este principalul vinovat, dacă vom căuta vinovații printre persoane. Printre instituții, sigur, poate serviciile secrete, poate ele știu mai mult și nu ne spun. Dar puteau să acționeze dacă știau mai mult. Apoi lipsa de educație, corupția generalizată din România, de la spitale până la admiterea în facultăți – aici trebuie lucrat.
Toată lumea zice: ce învățământ era înainte de 1989. Eu am fost profesor la un liceu unde într-un an când s-a dat examen pentru treapta I, cea mai mare medie a fost 3,61. Deci despre asta vorbim. Iar fata care a intrat cu 3,61 a fost secretară UTC pe școală. Au fost și atunci elevi buni, cum sunt și acum elevi de excepție care merg la olimpiade și care reușesc la mari universități. Din păcate, nu școala îi face foarte buni, ci ajutorul acordat de părinți și propriile lor calități, nu e meritul sistemului.
Avem cea mai mare diaspora din UE, românii care muncesc în străinătate sunt cei mai mari investitori în economia României, dar rețeaua consulară e insuficientă pentru nevoile lor și nu există niciun fel de strategie guvernamentală pentru migranții români. Credeți că furia pe care o simțim anul acesta la vot printre românii din diaspora vine și de aici?
Lucrurile țin foarte mult și de personalul diplomatic. Acum la Marsilia este o persoană extraordinară, dar înainte a fost o persoană pe care românii nu o vedeau, care a venit să-și încheie cariera și să economisească bani, că dacă te întâlnești cu omologii tăi, mai dai și tu o masă, așa că nu ieșea.
Am avut un festival de literatură acum vreo șase ani, unde a fost invitată România, iar ICR Paris n-a răspuns. Principala îndeletnicire a ICR-ului acum este să încaseză salariul. Adică ai niște salariați care trebuie să jongleze cu nimic, pentru că nu sunt fonduri: nu poți invita pe nimeni, nu poți plăti avioane ca să faci ceva cu adevărat relevant.
Enlarge
Sigur, cât am fost consul la Marsilia, am fost pus în situații nemaiîntâlnite. De pildă, vă dau un exemplu. A venit o tânără care se căsătorea și în unele acte era scris Sfântul Gheorghe, iar în altele Sfîntul Gheorghe, iar autoritățile de aici nu le acceptau. Așa că am făcut o adeverință conform reformei ortografice a Academiei. Puteam să zic: eu vă fac pașaporte, vă fac împuterniciri, nu e treaba mea. Dar pentru că nu eram din sistem, am considerat că e treaba mea. M-am dus la toate întâlnirile unde erau asociații de români. M-am dus într-un orășel de lângă Nîmes unde au făcut o sărbătoare în cantina liceului agricol. M-am dus și au zis: „Ați venit?” „Păi m-ați invitat”. „N-a mai venit nimeni până acum și facem chestia asta de 10 ani”.
Deci se poate face. Depinde ce vrei, dacă vii aici să bifezi încă un post pe care îl pui în CV sau ești dispus să faci ceva.
Pe de o parte sunt românii furioși, care vin să voteze ca o formă de protest, iar pe de altă parte sunt românii care se tem pentru viitorul nostru european. Cum vedeți dvs. soluționarea crizei în care ne aflăm acum la nivel de societate?
Speranța mea e că vom avea un Parlament normal, care poate ține în frâu eventualele excese și, când se ajunge în situații limită, să suspende răul – dacă răul ajunge să ne conducă. Eu sper să ajungă mai puțin răul, pentru că am votat iarăși pentru răul mai mic.
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
