Pe scena de la Scala din Milano, generalul Ezio se luptă cu Attila Hunul și cântă: „Avrai tu l’universo/ Resti l’Italia a me“ [Tu poți avea universul/ Rămână-mi mie Italia]. Italienii, care sunt mândri de moștenirea lor culturală și de istoria lor, preferă de obicei în acest rol un bariton italian. De data asta, la Scala din Milano cântă un român. Curajosul Ezio din Attila, de Giuseppe Verdi, este interpretat de George Petean – Ghiță, cum îi spun prietenii.
Pe 7 decembrie 2018, George Petean a cântat prima oară la deschiderea stagiunii de la Scala din Milano, un eveniment cultural important în Italia, la care participă președintele și televiziuni din toată lumea, iar un bilet poate ajunge la câteva mii de euro.
Enlarge
La finalul operei, publicul a aplaudat 15 minute. Ghiță e prima voce masculină din România care a deschis vreodată stagiunea de la Scala.
„Când Ghiță zicea că e «cântăreț de operă», mai că nu râdea lumea.“
Acum 17 ani, George Petean și soția lui, Florina, erau angajați la Opera Națională Română din Cluj-Napoca: ea era balerină, iar el, bariton. „Când eram balerină în România, mi-era rușine să spun cu ce mă ocup“, povestește Florina. „Știi cum sunt văzute balerinele la noi. Sigur, ziceam «balerină», dar nu neapărat mă mândream. Și când Ghiță zicea «cântăreț de operă», mai că nu râdea lumea.“
În 2002, Ghiță a semnat un contract cu Opera din Hamburg, în Germania. Mașina era plină de lucruri atunci când i-au oprit vameșii germani. „Se uitau așa ciudat, mai ales că l-au văzut pe Ghiță cu barbă: «Ce faceți? Ce-aveți aici?»“, povestește Florina. „Și când au auzit nemții că e cântăreț de operă: «Aaa, păi vă rog să poftiți». Ne-am obișnuit abia după un an-doi cu respectul pe care-l primeam instant în Germania când Ghiță spunea că e opernsänger.“
Enlarge
Ghiță a cântat în străinătate și înainte de a se stabili la Hamburg, dar era complicat să iasă din țară: trebuia să meargă la Sibiu pentru viză și să aștepte ore întregi la coadă în frig sau în căldură. „Opera e o meserie în care un job fix te ține prizonier“, spune Florina. Cu toate astea, Ghiță s-a bucurat că a primit un contract la Opera din Hamburg, pentru că asta însemna că are drept de muncă și de ședere și că poate circula liber prin Europa.
A rămas la Opera din Hamburg până în 2010, când deja cariera lui internațională nu-i mai permitea să continue cu un contract fix. Astăzi, George Petean e unul din cei mai importanți baritoni din lume, renumit mai ales pentru rolurile din operele lui Verdi.
Attila la Prinzregententheater din München
Înainte de fiecare concert, Ghiță e emoționat. Se mișcă dintr-o parte în alta, iese din cabină, se plimbă pe hol, se întoarce, bea Coca-Cola, face vocalize. Suntem în culise la Prinzregententheater din München și urmează să vedem opera Attila, în care Ghiță interpretează rolul lui Ezio.
Enlarge
O cabină iluminată puternic, un perete acoperit cu oglinzi, două mese și câteva scaune. Pe una din mese, două sticle cu apă plată și un platou cu fructe și ciocolată. Florina pregătește fracul și pantofii și îl ajută pe soțul său să se îmbrace. Ghiță își încălzește vocea, îngrijorat că răceala recentă i-a lăsat un timbru nazal.
— Vezi? E joasă vocea, ți-am zis că-i joasă.
— Iubire, să nu împingi.
— E bine, e bine. Mai mult corp.
— De unde mai mult corp, iubire?
— Să fii flexibil în sus, să nu mai fii greoi în jos.
— Și nu mai lungi, fii mai ritmat un pic.
— E prea tenoral.
Enlarge
Ghiță dă din mână și iese pe hol. Florina ne-a avertizat că „e cam tăcut înainte de concert“, când face doar vocalize, așa că nu-i punem nicio întrebare acum, păstrăm toate curiozitățile pentru cina târzie pe care o vom lua după spectacol.
Atmosfera din culise e precipitată: membrii orchestrei și ai corului trec grăbiți pe lângă noi, saluturi scurte, pupături zgomotoase. Se vorbește în italiană, germană, rusă și engleză, pentru că soprana care o interpretează pe Odabella e ucraineană, cei doi tenori (Foresto și Uldino) sunt un italian și un german, cei doi bași (Attila și Leone) sunt un italian și un american, iar dirijorul e croat. Ghiță vorbește șase limbi străine – italiana, franceza, engleza, germana, spaniola, maghiara – și trece cu ușurină de la engleză la germană la italiană la română.
De 20 ani, de când e împreună cu Ghiță, Florina e în sală la fiecare spectacol. Nu-i plăcea opera, deși bunica ei a fost soprană și a dus-o la spectacole când era mică. Însă Ghiță voia să-i audă părerea – „Cum a sunat?“ „Mă aud?“ –, așa că Florina a învățat cine sunt dirijorii și tenorii, cum ar trebui să sune vocea atunci când interpretează un rol războinic sau unul melancolic. A fost întotdeauna sinceră și dură cu el, chiar dacă uneori Ghiță se supără; știe că întotdeauna ține cont de sfaturile ei.
Florina îl ajută pe Ghiță să se pregătească de spectacol la Prinzregententheater din München (sus). Ghiță face vocalize în cabina de la Prinzregententheater (jos).
Florina, 41 de ani, a renunțat la cariera de balerină atunci când au decis să plece din România pentru cariera internațională a lui Ghiță. N-a regretat niciodată această decizie. „Mi-a fost clar că el are prioritate artistică dintre noi doi“, spune ea. „Poate că eu nu sunt așa ambițioasă sau nu mi-am dorit așa de mult și el are ce-i trebuie pentru chestia asta.“
Ghiță, 43 de ani, a crescut urmărind la Opera din Cluj concertele fratelui său, Alexandru Agache, care e cu 21 de ani mai mare și e considerat una dintre cele mai frumose voci de baritoni din lume. Cariera internațională a lui Alexandru Agache a început în 1979 și momentul de cotitură din copilăria lui Ghiță a fost atunci când l-a ascultat la radio, în anii ’90, împreună cu mama lui, în opera Simon Boccanegra transmisă de la Londra.
„Nu aș fi fost cântăreț de operă fără el“, spune Ghiță. Fratele lui l-a sprijinit financiar în timpul liceului și în facultate, când avea nevoie de resurse ca să poată face performanță. „Eu am avut noroc că frate-meu mi-a cumpărat un trombon pe care am putut să cânt mult mai bine; colegii mei aveau instrumente nasoale, pe care nu poți să înveți să cânți, pentru că oricât de bine sufli tu, sunetul sună spart și prost.“
Enlarge
Ghiță a făcut Școala de Muzică din Cluj, unde a studiat pianul și trombonul, apoi Colegiul de Muzică Sigismund Toduţă și Conservatorul. Spune că a învățat „enorm“ în România și că „avem o școală de muzică extraordinară“, pentru că suntem un popor căruia îi place să cânte. „Dar ca să ajungi să cânți perfect în italiană, trebuie să trăiești în Italia“, spune el.
„La Cluj – ești bun pentru pentru Cluj sau nu ești bun pentru Cluj; ăsta e maximul ce poți să realizezi în țară. Ceea ce e important, pentru că există un public. Dar ca să faci o carieră mare, trebuie să ieși în străinătate. Aici ai șansa să lucrezi cu cei mai mari muzicieni din lume și cu cele mai mari orchestre din lume. La Cluj, observi diferența între Operă și Filarmonică în ceea ce privește orchestra. Apoi, între Filarmonica din Cluj și Opera din München. Apoi, între Opera din München și Berliner Philharmoniker.“
Enlarge
Sala de concerte de la Prinzregententheater din München, care a fost construită de Prințul Regent Luitpold pentru operele lui Richard Wagner – și renovată după Al Doilea Război Mondial –, arată somptuos și nu seamănă cu nicio altă sală de spectacole în care am intrat vreodată: picturile de pe tavan, scaunele din lemn construite după indicațiile lui Wagner, arhitectura art nouveau, publicul rafinat și elegant.
Florina se oprește să vorbească cu mai mulți admiratori de-ai lui Ghiță, o parte din ei români care trăiesc în Germania. O româncă stabilită la Viena a venit la München special ca să-l vadă pe George Petean în concert. În public e și fosta dirigintă a lui Ghiță, care a venit în Germania să-și viziteze fiica și pe care n-a mai văzut-o de mai bine de 25 de ani, de pe vremea când era adolescent rebel – dar poveștile acestea o să le aflăm mai târziu, la un pahar de amarone.
Sala de spectacole de la Prinzregententheater din München (sus). Ghiță în culise după spectacol; în dreapta, jos, o îmbrățișează pe diriginta lui pe care n-a mai văzut-o de mai bine de 25 de ani.
Concertul e un succes și publicul aplaudă minute în șir. În culise, cea mai lungă coadă la autografe e în fața cabinei lui Ghiță, care discută amabil cu toată lumea în germană, în engleză și în română. După ce holurile se golesc de admiratori, cântăreții de operă, orchestra și corul urcă din nou pe scenă ca să înregistreze Attila pe CD.
E aproape miezul nopții când urcăm în mașina lui Ghiță, un BMW cu 560 de cai putere, și mergem la ei acasă, unde o să mâncăm paste Aglio, Olio e Peperoncino pregătite de Florina și o să bem vinul amarone pe care Ghiță l-a cumpărat din Verona.
Baritonul Jedi
Florina aranjează pe masă farfuriile și tacâmurile vintage, pe care le-a găsit în diverse târguri de vechituri din Germania și Elveția, unde-i place să se plimbe atunci când Ghiță e la repetiții.
Ghiță deschide două sticle de amarone pentru noi, pentru că la prima, spune el, „se simte un pic de dop“, deși noi nu simțim nimic, decât gustul bun și sofisticat al vinului. Ne e foame, așa că mâncăm cu poftă brânzeturi elvețiene cu trufe și diverse arome, prosciutto și pâine neagră germană, în timp ce Florina fierbe pastele.
Enlarge
Au descoperit vinul amarone la Verona, acolo unde Ghiță studiază de 15 ani cu profesorul lui, Giorgio Zancanaro, „unul dintre cei mai eleganți baritoni“. Merge de câteva ori pe an ca să „învețe interpretare“ și să exploreze rolul în nuanțe și sens. „Nu e suficient să ai o voce frumoasă, trebuie să exprimi cu ea o stare: durere, frică, tristețe, autoritate“, spune Ghiță.
Ne surprinde modestia și sinceritatea lui Ghiță, care încă ne intimidează puțin, pentru că înainte să-l cunoaștem ne-am documentat pe internet despre cariera lui internațională.
Ne așteptam să fie rezervat și sobru, dar Ghiță se schimbă în pantaloni scurți și tricou cu Star Wars, proiectează un film cu Harry Potter în format Blu-ray – „să avem un pic de atmosferă“ – și ne arată navele expuse pe dulapuri, săbiile jedi, cu care Cosmin și Ghiță se vor duela după încă un pahar cu vin, prăjitorul de pâine în formă de Darth Vader, un Yoda în mărime naturală și multe tricouri imprimate de Florina, care a combinat scene din Star Wars cu versuri din opere celebre.
„Baritonul care vine la repetiții în tricouri cu Star Wars“ – așa e cunoscut Ghiță printre cântăreții de operă.
Enlarge
Era în clasa a III-a la Școala de Muzică atunci când a văzut prima oară Star Wars-Episodul IV: O nouă speranță. „A fost cea mai tare chestie pe care am văzut-o vreodată, m-a înnebunit“, povestește el. Fratele său i-a trimis un video și tatăl lui i-a făcut rost de casetele cu Star Wars, la care se uita în fiecare seară înainte de a adormi.
Când mama lui, o fostă balerină, s-a îmbolnăvit de cancer, lumea fantastică din film l-a ajutat să uite de realitate. Câțiva ani, cât mama lui a fost bolnavă, poveștile cu roboți și nave spațiale îl ajutau să adoarmă, chiar și atunci când mama lui nu se mai putea ridica din pat și Ghiță trebuia să gătească și să-i dea să mănânce, pentru că tatăl lui era la muncă. Ghiță și-a pierdut mama când avea 16 ani, iar tatăl, când avea 21. Se bucură însă că bărbatul a apucat să-l vadă în primul lui spectacol la Opera din Cluj.
A învățat să fie un om bun de la mama lui și să fie cel mai bun – de la tatăl lui. „Toată viața m-a interesat să fiu cel mai bun în tot ceea ce fac“, spune el. Ghiță nu e profesionist doar atunci când e pe scenă, ci și când joacă Counter-Strike și PUBG pe calculator sau când merge la biliard (ne arată niște video-uri impresionante cu loviturile lui).
Enlarge
Ghiță nu ascultă doar muzică de operă. În playlist-ul lui o să găsești și Coldplay, Radiohead, Depeche Mode, Voltaj, John Williams, care a compus muzica din Star Wars, Superman și Indiana Jones, și muzică jazz. Spune că muzica pop nu are aceeași complexitate ca muzica clasică, dar îl relaxează. Ca să exemplifice, ne pune să ascultăm cu atenție Radiohead, apoi Mahler. „În muzica asta [Gustav Mahler] e vorba de esența umană, de melancolie, dragoste, tristețe“, spune el.
49 de nopți dormite acasă în 2019
Din 2016, Florina și Ghiță locuiesc într-un apartament cu două camere pentru care plătesc 1.800 de euro chirie, un preț bun pentru München, unde apartamentele pot ajunge și la 3.000.
Este însă impropriu spus „locuiesc“: în 2019, au dormit doar 49 de nopți la ei acasă. De obicei, se întorc o zi sau două între contracte, împachetează și despachetează, apoi pleacă într-un alt oraș. Cel mai mult au stat două săptămâni la München atunci când Ghiță a avut spectacole.
Enlarge
Am rugat-o pe Florina să-mi facă o listă cu programul lor din 2019, care a arătat așa: Milano (1 săptămână), Viena (6 săptămâni), Verona (studiu, 3 zile), Viena (3 săptămâni), Riga (1 săptămână), Monte Carlo/Nisa (1 lună), Viena (3 săptămâni), Zürich (1 lună), Cluj (vacanță, 3 săptămâni), Verona (studiu, 10 zile), Bremen (3 zile), Muscat (2 săptămâni), Zürich (2-3 săptămâni), România (concert Timișoara, studiu Cluj, 2 săptămâni), Madrid (6 săptămâni) și, din ianuarie 2020, Amsterdam.
Florina și Ghiță plătesc mereu două chirii – cea din München și cea din orașul în care Ghiță are spectacole –, iar la Zürich, de exemplu, un apartament în centru, lângă Operă, costă 5.000 de euro pe lună. În luna decembrie, când se termina contractul de la Madrid și începea cel din Amsterdam, au plătit trei chirii în paralel. „Venitul e mare, dar cheltuielile sunt enorme“, spune Florina.
Ea împachetează și despachetează hainele, cosmeticele, vasele, tacâmurile, CD-urile, proiectorul, echipamentul VR și alte gadget-uri de-ale lui Ghiță. El cară bagajele la și de la mașină și își pierde răbdarea. „Ce-i cu atâția păpuci?“, o întreabă pe Florina. Uneori, nu pot parca mașina lângă intrare și trebuie să care toate bagajele 150 de metri. Alteori, le urcă pe scările înguste care duc la apartamentul din Amsterdam, unde se află în prezent.
Florina spune că sunt „mai teleleu decât noi“, pentru că noi nu trebuie să împachetăm și să despachetăm de fiecare dată când plecăm undeva.
Enlarge
Călătoresc cu toate simțurile: vizitează locuri noi, ascultă muzică, degustă vinuri și feluri de mâncare. La Viena, au fost la un restaurant cu stele Michelin, aflat printre primele 30 din lume. „Vrem să ne savurăm viețile“, spune Ghiță, care a ajuns într-un punct al carierei în care au mai rămas puține lucruri pe care și le dorește pentru el.
După ce l-a interpretat pe Simon Boccanegra într-un spectacol dirijat de Riccardo Muti, unul dintre cei mai importanți dirijori din lume, Corriere della Sera a scris despre Ghiță că „a intrat în categoria marilor baritoni“. În prezent, Ghiță lucrează cu același agent care-l reprezintă și pe Plácido Domingo.
„Îmi lipsesc locurile din Cluj.“
În școala generală și la liceu, Ghiță era „băiat rău“. Asculta black și heavy-metal – Sepultura, Venom, Wehrmacht, AC/DC, Iron Maiden, Metallica – și cânta la chitară bas într-o formație de metal, care se numea Requiem.
„Un alt coleg de la trombon făcea vocea urlătoare, eu n-am vrut să-mi stric vocea“, povestește Ghiță, care era prieten cu membrii formației Altar, prima trupă de thrash metal din România.
În clasa a IX-a, Ghiță era să fie exmatriculat după ce un coleg din trupă, care băuse, a spus un cuvânt obscen în loc de titlul melodiei pe care o cântau pe scena de la Palatului Copiilor din Cluj. A fost un mare scandal atunci, iar presa locală din Cluj a scris despre această întâmplare.
Ghiță joacă Counter-Strike la biroul său din apartamentul din München
Ghiță a rămas repetent în clasa a IX-a din cauza absențelor și a dat de trei ori treapta I (examenul de capacitate de azi). Lipsea de la școală pentru că mama lui era bolnavă și o îngrijea, dar și pentru că se ducea în fiecare zi să joace baschet în curte la Colegiul George Barițiu.
Florinei și lui Ghiță le e dor de România și vorbesc cu căldură de prietenii și de viața lor din Cluj. „Mie îmi lipsesc locurile, când mă reîntorc și umblu pe anumite străzi“, spune Florina. „Chiar și casele ușor stricate – am o afecțiune vizavi de chestia asta. Mi-i drag, nu critic nicio secundă, nu-mi doresc să le văd perfecte.“
Își amintesc doar lucrurile bune din România. „Poate pentru că trăim aici, nu ne derajează nimic acolo“, spune Ghiță. „Dacă ar fi să trăiești, să te izbești de anumite chestii care nu-s OK, poate te apuci să te enervezi; noi, nu.“
Enlarge
În 2018, Ghiță a fost plătit prima dată de Opera din Cluj – până atunci, a cântat gratis timp de 10 ani. Și-a dorit să cânte pentru profesorii lui care erau în vârstă și nu puteau să vină să-l vadă la Viena. A acceptat o dată un onorariu simbolic de 500 de euro, pe care l-a donat pentru cineva care avea nevoie de un computer.
Îi place publicul din România, care-l face să se simtă iubit, dar știe cu ce lipsă de resurse se confruntă operele din România. „În Germania, în orice operă m-am dus să cânt, n-am avut o problemă că nu există hârtie igienică sau că nu există apă sau că n-ai costume bune sau că-s scaunele rupte“, spune Ghiță.
Pe vremea când făcea parte din Ansamblul de balet al Operei din Cluj, Florina suferea ba de frig, ba de cald. „Boilerul era stricat și nu puteau să regleze temperatura, iar noi dansam la 35 de grade, pentru că dacă-l opreau de tot era frig“, povestește ea.
Enlarge
Ghiță spune că, în ultimii ani, s-a îmbunătățit calitatea orchestrei din Cluj datorită „tineretului care e serios și vrea să facă lucrurile bine“. „Sunt unii buni, unii pe pile, care nu sunt buni, dar nici foarte răi. Azi au salarii mai bune și mi se pare că nivelul a crescut foarte mult; cam peste tot în țară a crescut nivelul la orchestră și la cor.“
Crede că școala de muzică din România pune prea puțin accent pe intonație și pe ritm și că îi „lipsește rigoarea“. Mulți colegi din România îl roagă pe Ghiță să-i ajute să dea o audiție la o operă din străinătate sau să-i pună în legătură cu un agent, așa că Ghiță face de câțiva ani workshop-uri gratuite la Opera din Cluj.
„Nu-și are rost ajutorul dacă nu cântă destul de bine“, spune Ghiță. „Și de-asta, când merg la Cluj, încerc să le dau ore de canto; cu cât sunt mai pregătiți, cu atât au mai multe șanse. Anual, sute de cântăreți de operă termină [studiile] în toată lumea și, din aceștia, doar câțiva reușesc.“
Ghiță și Florina sunt acum la Amsterdam, unde vor sta până pe 23 februarie. Urmează să meargă la Monte Carlo, Londra, Berlin, Florența, Viena. „Parcă nu ne revenim niciodată din oboseala acestor drumuri“, mi-a spus Florina.
Acest articol face parte din seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora. Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață.
Ca să ne permitem privilegiul de a lucra la materiale ample, de lungă durată, avem nevoie de susținerea ta. Donează și vei primi vederi Teleleu.
Le mulțumim prietenilor de la UniCredit Bank Romania, Epson România, Crama Corcova, Cooperativa FRUFRU și eSolutions.ro, care ne-au ajutat să pornim în această călătorie.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
Fotografii ©Cosmin Bumbuț Text ©Elena Stancu