Căldărarii din Corcova se întorc doar vara în România, când satul se umple de muzică, praf de construcții și mașini cu numere străine. La final de august, când se coc merele în Belgia și copiii încep școala, străzile se golesc, iar casele mari în care și-au investit toate economiile rămân încuiate și goale.
Ajungem la Corcova pe 20 iulie 2025, cu o zi înainte să sosească Geo împreună cu familia lui din Belgia. În cei 11 ani de când îi urmărim povestea, Cosmin i-a filmat și fotografiat doar plecările în străinătate, așa că anul trecut, când eram acasă la el în La Louvière, Belgia, am stabilit că ne vom revedea peste un an în România. De data asta, o să-i fotografieze venirea.
Marina, 36 de ani, și Geo Stănescu, 35, sunt o familie de romi căldărari pe care am cunoscut-o în urmă cu 11 ani, când încă mai făceau cazane de aramă. În ultimul deceniu, au fost plecați în Franța, Germania, Anglia și Belgia, în căutarea unei vieți mai bune. De trei ani locuiesc în Belgia, unde Geo lucrează ca zugrav și cei trei copii ai lor merg la școală – Ionuț, 14 ani, Maria, 8, și Andreea, 5.
Cosmin a stat treaz toată noaptea și a vorbit cu Ionuț prin mesaje – l-a urmărit pe Geo pe Google Maps cu share live location conducând cei 2.000 de kilometri într-un singur drum și revigorându-se periodic cu cafele și energizante în benzinării.
Dimineața, când parchează Passat-ul în fața casei din Corcova, fetele sunt năuce de somn; Andreea a vomitat pe drum și e plângăcioasă, Marinei i s-au umflat picioarele, iar Ionuț e obosit, pentru că i-a ținut companie tatălui său toată noaptea. Doar Geo e încă sub efectul adrenalinei și al energizantelor, bucuros că s-a întors acasă.
Marina și Geo privesc dezordinea din jur, descurajați de volumul de muncă: trebuie să facă curățenie în curtea plină de moloz și în casa nelocuită de un an, să tencuiască, să gletuiască, să zugrăvească, să cumpere gresie, faianță, instalații sanitare și mobilă, să găsească și să tocmească muncitori într-o perioadă în care toți românii plecați în străinătate au venit în țară ca să lucreze la case. Au la dispoziție doar o lună, pentru că la sfârșitul lui august copiii încep școala în Belgia și trebuie să se întoarcă.
Comunitatea
Femeile întind masa la răcoare, în viitorul salon. Marina spală tacâmurile și vasele nefolosite de un an. Vergiana taie rânză, pe care căldărarii o pun pe masă doar de sărbători, și ne servește cu ardei umpluți, pui la rotisor și plăcinte pe care le-a făcut cu noaptea în cap, ca să-i aștepte pe nepoți cu mâncare caldă. Geo – sau Pundaiț, cum îi zic căldărarii – a cumpărat un butoi de bere și îi întâmpină pe prietenii și pe rudele care vin să-l viziteze.
Se așază la masă Alin, 32 de ani, și soția lui, Mirela, 31, care locuiesc în Belgia, la cinci kilometri distanță de Geo, în La Louvière, împreună cu cei trei copii ai lor: Raj, 15 ani, care s-a născut cu meningocele, o malformație congenitală rară, Alin, 11, și Selina, 9, pe care o s-o vedem toată luna la Corcova dansând în fața telefonului, în filmulețe pentru TikTok.
Mirela și Alin „umblă după fier”, adică strâng deșeurile aruncate de belgieni și le duc la centre de reciclare – Alin se laudă că câștigă mai bine decât Geo, pentru că el nu trebuie să plătească taxe. Copiii lor frecventează școala sporadic și nu vorbesc franceza, situație influențată probabil și de faptul că părinții nu sunt înregistrați în Belgia.
La masă facem cunoștință cu părinții lui Alin – Alina, 52 de ani, și Pițu, 62, care poartă numele bunicului lui Geo, moșul său. Au venit împreună cu o nepoată de 17 ani, care are deja un copil și e însărcinată cu al doilea și care a fugit de la soțul ei din Corcova la un băiat din Coțofeni – femeile vorbesc în șoaptă că e sărac. Pițu a băut câteva pahare de bere și acum încearcă să-i vândă lui Cosmin un Rolex fals cu 17.000 de euro și o pereche de cizme îmblănite, deși afară sunt 38 de grade Celsius.
Copiii lui Alin, fetele lui Geo și verișorii lor, Denisa, 14 ani, și Emanuel, 12, nepoții Vergianei și ai lui Cioabă, se joacă în curte. Emanuel a primit o trotinetă electrică nouă de la tatăl lui și le plimbă pe fetițe pe rând.
Muzica e dată tare și abia ne înțelegem între noi. Ascultăm manele și muzică populară pe YouTube, iar melodiile sunt întrerupte periodic de reclame în flamandă, pentru că la boxe e conectat telefonul lui Geo cu cartelă belgiană.
Petrecerea spontană se întinde până seara târziu. Asfaltul încă ne arde tălpile prin pantofi, deși soarele a apus – temperatura nu va coborî sub 35 de grade Celsius decât la miezul nopții. Femeile au început să danseze în curte, iar bărbații au ieșit pe stradă să vorbească despre mașini. „Ai văzut tu în Corcova vreo mașină mai nouă de 2017?”, râde Cioabă.
Construcțiile lacome au înghițit casele bătrânești.
Corcova este o comună din județul Mehedinți alcătuită din 13 sate cu 5.500 de locuitori, dintre care mulți trăiesc din agricultura de subzistență sau muncesc sezonier în străinătate. Zona este cunoscută pentru tradiția viticolă – aici se află Domeniul Catleya și Crama Corcova Roy & Dâmboviceanu, care a renovat și modernizat vechile crame ale Prințului Anton Bibescu.
Satul de reședință, aflat între orașele Motru și Strehaia, a avut perioada sa de glorie în timpul lui Bibescu: vinurile de la Corcova erau degustate în saloanele pariziene de prietenii prințului, printre care și Marcel Proust, iar proprietatea era vizitată de scriitorii și artiștii epocii. În vara anului 1943, Mihail Sebastian a locuit în conacul de la Corcova, unde a început să scrie piesa Steaua fără nume. Astăzi, conacul Bibescu se degradează înconjurat de gunoaie în mijlocul satului. Nu s-a făcut niciun proiect de restaurare în ultimele decenii și este considerat o ruină cu potențial pierdut pentru memoria culturală.
Vara satul se umple de mașinile cu numere de Belgia, Franța, Anglia, Germania, Italia și Norvegia. Căldărarii se întorc în România o lună pe an ca să lucreze la case – schimbă acoperișul, construiesc un salon, își pun ornamente din rigips cu logo-ul BMW sau fac scări care să ducă la etaj, unde până acum nu au avut acces, căci l-au construit doar pentru fală.
Contextul care a dus la această stare de lucruri pornește, în mare parte, din trauma sărăciei – nu doar a căldărarilor, ci a întregii comunități din Corcova. O casă mare, un gard de inox, o scară interioară din marmură, o masă de 14 persoane împodobită cu ornamente baroce de Oltenia înseamnă statut și respect în comunitate, dovada că ai ieșit din sărăcie.
Geo își dorește o casă funcțională, cu baie și bucătărie, nu una uriașă ca cele din Strehaia, construite ca niște biserici goale pe dinăuntru, cu tavane înalte și scări interioare care nu duc nicăieri, în care sunt amenajate de obicei doar două-trei camere pentru locuit.
Îi lipsește confortul din Belgia: Geo se spală afară, la furtun, și Marina le spală pe fete în casă, la lighean. Când dau drumul la mașina de spălat, o umplu cu furtunul și apa se golește pe stradă. Satul nu are apă curentă și canalizare, așa că majoritatea localnicilor și-au săpat fântâni proprii. Vara rămân însă de multe ori fără apă din cauza secetei, așa cum li s-a întâmplat la botezul fetelor în 2023, când au cărat cu găleata de la vecini.
Străzile din cartierul căldărarilor au fost în sfârșit asfaltate și au primit plăcuțe cu denumiri; casele au acum numere și contoare de curent. Drumul principal este în reparații, iar muncitorii nepalezi merg la prânz să-și cumpere hot-dogi de la Profi și vânzătoarea nu înțelege dacă vor cabanos sau cârnat de porc, așa că îi servește mereu cu cabanos.
Magazinul de materiale de construcții La Nea Nelu, care a apărut de câțiva ani, prosperă – vara e deschis zilnic, până la 9 seara, inclusiv duminica. Se lucrează peste tot în Corcova și praful de șantier face căldura și uscăciunea din aer mai greu de suportat. Construcțiile lacome au înghițit casele bătrânești, la fel cum Țucă, fratele lui Geo, a încorporat în clădirea mare, care ocupă acum toată curtea, casa în care au trăit părinții lui, Rodica și Ilie. Au apărut garduri înalte, care separă viața familiei de restul satului, un lucru greu de imaginat în Oltenia cu 10 ani în urmă.
Atelierele căldărarilor sunt înconjurate de bălării și ruginite.
În fiecare dimineață, trecem pe lângă conacul Bibescu și facem stânga la cârciuma-pizzerie de pe colț, apoi intrăm pe strada A. I. Cuza în cartierul căldărarilor, unde până acum doi-trei ani străzile nu aveau denumiri.
Copiii îl strigă pe Cosmin „domnu’ Gadjo” și se strâng în jurul lui cu trotinetele electrice și smartphone-urile de ultimă generație, cumpărate de părinții care muncesc în agricultură sau în construcții în Europa. Îl roagă să le facă poze de Instagram: băieții cu trotinetele și cu prietenii lor cei mai buni, vapând sau arătându-și mușchii, fetele cu fetele, etalându-și rochiile, machiajele, frumusețea și inocența. Cosmin scapă cu greu din mulțimea gălăgioasă după ce le promite că mâine o să ridice drona – azi a fost caniculă și bateriile s-au umflat. Are o înțelegere cu ei: pentru că sunt prea mulți și nu le poate trimite la fiecare în parte, le pune pozele în stories pe Instagram și pe Facebook, iar copiii le iau de acolo.
Toamna îi mai găsești aici doar pe Cioabă și pe Franco, unchii lui Geo. Vara, Franco „umblă cu lubenițe și roșii”, adică merge cu duba prin sate și vinde fructe și legume. Costică, fratele cel mic, face naveta România-Belgia și lucrează sezonier în construcții și în agricultură.
Atelierele căldărarilor sunt înconjurate de bălării și ruginite, pentru că nimeni nu mai face cazane de țuică. Cioabă, unchiul lui Geo, a rămas ultimul căldărar din Corcova care mai primește comenzi pentru cazane și burlane. Geo îl ajută uneori când se întoarce în țară: „Lucrez așa, de plăcere, să văd dacă mai știu să practic meseria asta a noastră”.
„De-asta ne-am zbătut: să nu mai mergem la veceu în fundul grădinii, să nu ne mai spălăm la lighean, să avem și noi cum e în Europa.”
La 42 de grade Celsius, nu ai unde să te ascunzi de căldură; aerul îți arde nările. Geo lucrează la casă indiferent cât e de cald – nu-și permite să piardă nicio zi. Astăzi gletuiește pereții din salon ajutat de Ionuț, Cioabă și Cătălin, vărul Marinei. N-ar fi vrut să facă el munca asta, dar n-a găsit muncitori, iar cei pe care i-a găsit într-un final, au luat banii de avans și n-au mai venit. A rămas cu casa netencuită pe dinafară și cu baia nefăcută. E nervos și strigă la cei doi adolescenți nepricepuți, care nu știu să amestece gletul – la Ionuț, fiul lui, și la Cătălin, vărul Marinei, care are 18 ani.
„Îmi vine să strâng tot și să mă întorc în Belgia”, spune Geo. A transpirat și se spală în curte, la lighean. „Futu-i mama ei de baie!”, strigă el, în timp ce-și șterge săpunul din ochi cu prosopul.
Ieri a fost până la Severin să cumpere gresie, dar nu i-au plăcut modelele și a condus 200 de kilometri până la Lugoj fără aer condiționat la dubă, pentru că s-a stricat. Face zilnic drumuri la Motru, la Craiova și la Severin după materiale de construcții și merge de două ori până la Pitești să ia mobila pentru dormitor pe care a văzut-o într-o reclamă pe TikTok.
„Casa veche n-avea nimic făcut la ea, doar exteriorul. Atunci când a fost proiectul, pe timpul lui Pazvante, nu ne-a dus capul să facem o baie și o bucătărie. Atunci au fost vremuri mai sărăcoase. Am ieșit și noi din țară, în Europa, am văzut și noi modelurile de căși și am zis să facem și noi așa. De-asta ne-am zbătut: să nu mai mergem la veceu în fundul grădinii, să nu ne mai spălăm la lighean, să avem și noi cum e în Europa.”
Geo vrea să-și facă baia lângă dormitor și sparge peretele cu barosul ca să construiască ușa. Un instalator a venit să-i tragă țevile la baie și le-a legat la fântâna din curte: e prima oară când au apă curentă în casa din România.
Copiii vorbesc patru limbi: romani, franceză, română și engleză.
Maria împlinește astăzi 8 ani. Bunicii de la Schela Cladovei, părinții Marinei – Gabi, 52 de ani, și Brătianu, 54 –, au cumpărat o oaie de la cioban, au belit-o, au curățat-o de mațe și au venit cu ea la Corcova s-o facă la proțap.
Geo a desfăcut un butoi de bere, așa că la 7 seara toată lumea e bine dispusă. Noi am fost la Motru să le căutăm fetelor rochițe de prințese și am ratat începutul petrecerii, iar acum Marina ne îndoapă cu pastramă de oaie și Geo îi toarnă al doilea pahar de bere lui Cosmin, deși nu l-a terminat pe primul.
Bărbații stau la masă, iar femeile îi servesc. Doar eu sunt invitată alături de bărbați și încerc s-o conving pe Gabi să se așeze lângă mine, pentru că n-am mai văzut-o de doi ani, de la botezul fetelor. Îmi spune că ea nu stă în fața bărbaților, că îi e rușine. Femeile din generația ei nu mănâncă împreună cu bărbații, iar pe stradă se feresc să treacă prin fața lor. Cei mai tineri, cum sunt Marina și Geo, nu respectă întotdeauna această tradiție, deși, în continuare, femeile sunt cele care servesc la masă în timp ce bărbații stau jos.
Maria și Andreea se joacă în grămada de nisip pentru construcții și nu vor să mănânce nimic; bunicii le-au adus o plasă cu dulciuri și curtea e deja plină de ambalaje goale. Ne înțelegem cu ele în engleză, pentru că româna e limba pe care o stăpânesc cel mai puțin. Romani e limba lor maternă, franceza e limba în care învață la școală și pe care o vorbesc în Belgia, iar româna o folosesc rar – căldărarii vorbesc românește doar când suntem noi în vizită.
Fetele se joacă între ele în engleză; au învățat-o uitându-se la desene animate, la filmulețe pentru adolescenți și la video-uri cu machiaje – au voie să stea cât vor pe telefon și petrec multe ore pe YouTube și pe contul de TikTok al lui Geo. Maria vorbește engleza cu accent britanic, pentru că majoritatea video-urilor la care se uită sunt englezești. Andreea nu vorbește încă la fel de bine, dar încearcă să imite același accent. Se descurcă acceptabil: zilele trecute, când a fost la o logodnă în Strehaia împreună cu părinții ei, i-a spus unui bărbat care a enervat-o „Fuck you, stupid man!”.
Printre invitații la petrecere se află și un cuplu din Strehaia, care locuiește în Franța, la caravane, și „umblă” după fier vechi. Vara asta urmează să-și însoare băiatul, care are 16 ani.
Bărbații de la masă discută despre prețurile burlanelor – tatăl Marinei încă mai primește comenzi și lucrează împreună cu vecinul lui, un român care i-a adus astăzi cu mașina la petrecere, pentru că Brătianu nu știe să scrie și să citească și nu are permis de conducere.
O revedem pe Codruța, care era mică acum 11 ani, când am cunoscut-o prima oară și ne-a atras atenția prin personalitatea ei rebelă. Acum are 18 ani și e mamă, dar este una dintre cele două-trei femei din comunitatea căldărarilor care au permis de conducere.
În fața casei sale, Florin dezmembrează o mașină ca s-o ducă la fier vechi. Copiii trec în viteză pe stradă cu trotinetele electrice, iar niște gâște aleargă și gâgâie înnebunite. Se aude melodia de la megafonul lui Nae, care merge în fiecare seară cu o roabă prin cartier și vinde dulciuri, sucuri, energizante și semințe.
Geo ne conduce acasă, pentru că s-a făcut târziu și ne e frică de câinii din sat. Vorbim din nou despre Ionuț, al cărui viitor îl preocupă permanent. „De fiecare dată când încerc să discut cu el despre însurătoare, se întristează. Nu mai sunt generațiile astea cum erau mai demult. Nici eu, dacă ar fi să mă mai însor o dată, n-aș alege-o pe Marina. A ales-o tata pentru mine. Dar e mama copiilor mei și n-o s-o las niciodată.”
Acest reportaj a fost documentat între 2024 și 2025 în Belgia și în România. Citește aici partea I și partea a II-a.
Jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț călătoresc din ianuarie 2019 cu o autorulotă prin Europa și înregistrează poveștile românilor din diaspora. Poți citi aici seria Plecat, un proiect documentar despre românii din diaspora.