Au fugit de sărăcie și au căutat aici oportunitățile pe care nu le aveau în țară. S-au gândit că o să stea câțiva ani până strâng bani să-și ia o casă sau până termină copiii facultatea. Apoi n-au mai plecat. Casele pe care le-au construit în România au rămas goale.
La începutul anilor 2000, când românii au început să vină în număr mare în Castellón de la Plana, se găsea ușor de lucru: femeile îngrijeau bătrâni sau făceau menajul, iar bărbații munceau în agricultură sau în construcții. Astăzi, românii de aici se laudă că au ridicat orașul cu brațele lor.
În ultimii 20 de ani, s-a construit mult în Castellón și în localitățile din împrejurimi – blocuri, infrastructură, hoteluri și restaurante –, iar mâna de lucru ieftină a imigranților a contribuit la dezvoltarea zonei.
Orașul are 170.888* de locuitori, iar 17,14% (29.286) dintre aceștia sunt imigranți. Aproape jumătate dintre imigranții din Castellón (48%) sunt români.
Cei 14.059 de români care locuiesc în Castellón sunt muncitori, doctori, cerșetori, funcționari publici, menajere, chelneri, bucătari, prostituate, IT-iști, elevi, studenți, psihologi și consilieri la Primărie. Românii au făcut copii aici, au murit aici, s-au căsătorit sau au divorțat, și-au cumpărat case, și-au deschis mici afaceri și s-au amestecat în viața orașului.
Românii din Castellón au o biserică ortodoxă, un consulat, mai multe magazine, carmangerii, restaurante și patiserii românești de unde poți să-ți cumperi langoși, merdenele, sucuri Adria și Frutti Fresh, arpacaș pentru colivă, borș, costiță afumată, murături, șampanie Angelli, eugenii, pufarine, bere Timișoreana, semințe prăjite, vin de Cotnari, ciocolată Laura sau orice alt gust și miros îți aduce aminte de România. Pe stradă, la cafenele sau în mijloacele de transport în comun auzi tot timpul românește.
„Bine ați venit în Mica Românie!“ ne-a întâmpinat un tânăr IT-ist care în timpul liber cântă rap despre condiția imigrantului român în Spania. Românii nu locuiesc doar în Castellón, ci în toate localitățile din împrejurimi care fac parte din provincia cu același nume.
În provincia Castellón trăiesc 38.231 de români, dintre care 2.228 în Burriana (orașul căruia românii de aici îi spun „Buruiana“), 1.021 în Benicàssim, 1.958 în Almassora, 2.385 în Vila-real, 492 în Nules, 908 în Benicarló, 1.267 în Onda, 266 în Alcora, 238 în Segorbe, 711 în Oropesa del Mar, 321 în Peñíscola, 289 în Alcalà de Xivert, 195 în Moncofa, 207 în Almenara, 292 în Betxí, 712 în Torreblanca, 181 în Borriol, 687 în La Vall d’Uixó și 1.261 în Vinaròs. O parte – neinclusă în orașele enumerate mai sus – locuiește în porturi și alte mici localități din provincia Castellón.
Orașul Castellón este înfrățit cu Târgoviște, pentru că cei mai mulți dintre românii de aici sunt dâmbovițeni. Diana Dobre, mediator intercultural la Primăria din Castellón, ne-a povestit că, atunci când primarul din Târgoviște a venit în Spania pentru ceremonia de înfrățire, românii cu care se întâlnea pe stradă în Castellón îl salutau firesc: „Bună ziua, dom’ primar“.
Românii s-au chemat unii pe alții, și-au adus copiii și părinții. Politicienii spanioli au numit asta „efecto llamada“, îngrijorați de numărul mare de imigranți.
Suntem de o lună în Castellón de la Plana și în următoarele săptămâni vom publica poveștile românilor pe care i-am cunoscut aici. Ne întâlnim peste tot cu ei și ne simțim de parcă am fi într-un oraș românesc. Doar că e un oraș cu zeci de kilometri de piste pentru biciclete, în care transportul public funcționează perfect, iar trotuarele sunt pentru pietoni, nu locuri de parcare pentru mașini.
O să aflați povestea unei familii care locuiește în Castellón și care și-a construit în România „o casă cât un castel“ în care n-a dormit nici măcar o noapte și în care probabil că nu va locui niciodată. O să vă spunem istoria lui El Rumañol, nehotărât dacă e rumano sau español, care cântă rap despre viața lui de imigrant român și despre copilăria lui în Spania, care a însemnat discriminare, conserve de la Crucea Roșie și haine de la Cáritas.
O să citiți povestea unei tinere care n-a avut șansa să facă o facultate în România, dar care, la 27 de ani, a început să studieze psihologia în Spania. O să citiți despre primul român consilier la Primăria din Castellón și despre preotul de la biserica ortodoxă care suferă de dor de țară împreună cu enoriașii săi. Iar de Paște o să vedeți cum se simt sărbătorile departe de țară într-o familie numeroasă de români.
Nu toți au reușit. Am întâlnit români care locuiesc „la părăseală“, în case abandonate, sau care cerșesc în fața magazinelor. În Burriana l-am cunoscut pe Dorel, un bărbat de 60 de ani, orb, care a venit în Spania acum 13 ani, când a fost eliberat din penitenciar. Dorel nu are acte și, în prezent, o româncă de la Crucea Roșie încearcă să-l ajute să obțină Número de Identidad de Extranjero (NIE), fără care nu poate avea acces la servicii medicale.
Cei mai mulți români visează să se întoarcă în țară, deși trăiesc de 18 ani în Castellón. Unii dintre ei și-au făcut credit pentru casă, iar alții au copii mari, care s-au născut sau au crescut aici și care sunt mai mult spanioli decât români. Pentru acești tineri, limbile materne sunt valenciana și castellano pe care le-au învățat la școală, nu limba română, pe care o vorbesc cu dificultate. Ei nu vor să se întoarcă în România, o țară pe care n-o cunosc aproape deloc.
Părinții lor sunt prinși între două lumi și încă fac eforturi să strângă bani, să acumuleze suficient ca să se poată întoarce într-o zi în România, deși ne-au mărturisit că acolo nu se mai simt acasă. Dar nici Spania n-a devenit acasă și atunci când ne vorbesc despre spanioli spun „ei“, nu „noi“.
Nu ne-a fost niciodată atât de greu să alegem poveștile pe care să le spunem. Pentru că fiecare român pe care l-am întâlnit aici are o poveste reprezentativă pentru România care a rămas și România care a plecat.
*Cifrele privind populația și numărul românilor din Castellón sunt preluate de la Institutul Național de Statistică din Spania
Erată: În varianta inițială a acestui articol am scris că în provincia Castellón trăiește o comunitate de 29.678 de români. Cifra corectă este însă de 38.231 de români – din păcate, la numărătoarea inițială ne-au scăpat porturile și câteva localități mai mici din provincia Castellón. Ne cerem scuze pentru asta.
Acest articol face parte din seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora. Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață.
Ca să ne permitem privilegiul de a lucra la materiale ample, de lungă durată, avem nevoie de susținerea ta. Donează și vei primi vederi Teleleu.
Le mulțumim prietenilor de la UniCredit Bank Romania, Epson România, Crama Corcova, Cooperativa FRUFRU și eSolutions.ro, care ne-au ajutat să pornim în această călătorie.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. „Plecat“ va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
Fotografii ©Cosmin Bumbuț Text ©Elena Stancu