Multiculturalism în prima zi de vot la alegerile parlamentare în Marignane, Franța: costume populare românești, sarmale de post și plăcinte moldovenești la secția de votare, broșuri ale partidului francez de extremă dreapta în piața săptămânală din oraș, frecventată de algerieni, și primarul francez al orașului care a venit să-și facă poze cu românii.
Cătălin Răcaru, 53 de ani, președintele secției de votare 192 din Marignane, a venit în Franța în 1997 ca jucător de volei. A fost vicecampion la Universitatea Craiova, oraș în care a făcut Facultatea de Mecanică. „Visam să construiesc în România, dar, din păcate, am construit pe aici.”
Antrenorul de la clubul de volei care l-a adus în Franța l-a întrebat cât câștigă în România. Cătălin i-a spus că salariul lui e de 400 de franci (în realitate era 200), iar francezul a mai pus un zero și l-a întrebat dacă e bine. „Unde semnez?”, a răspuns Cătălin. Soția lui, care a terminat Facultatea de Medicină la Craiova, a venit în 2002. El a devenit cetățean francez în 2007, iar soția lui în 2009. Cei doi copii ai lor, care au acum 17 și 13 ani, s-au născut cetățeni francezi.
Enlarge
În prezent, Cătălin este responsabil de achiziții pentru rafinării petroliere la o corporație. Anul acesta este prima dată când s-a organizat o secție de votare în orașul Marignane și prima dată când face parte dintr-o comisie de votare. La primul tur al alegerilor prezidențiale au votat la Marignane 641 de români, o comunitate în care majoritatea sunt medici, lucrează în construcții, la curățenie și la căi ferate.
Rezultatul de la primul tur al alegerilor prezidențiale a venit ca un șoc pentru o parte din românii din Marignane. „Nu înțelegem ce se întâmplă”, spune Cătălin. „Am fost surprinși de rezultatele votului, de cine a câștigat, inclusiv la noi [în secție]. Suntem foarte îngrijorați. Noi, cei din diaspora, am plecat spre Occident, asta am vrut, că altfel mergeam în partea cealaltă [înspre Est]. E greu să ne spui că acolo [în Est] totul e roz și bine, când nici aici nu e totul roz.”
„A fost un vot de protest pentru cineva care n-are nicio soluție. E ca și cum pe mine mă doare măseaua și cineva vine și-mi spune «Votează pentru mine că nu e normal să te doară măseaua», dar nu-mi dă nicio pastilă, n-are nicio soluție.”
Enlarge
Cătălin Răcaru spune că e surprins, de asemenea, de decizia Curții Constituționale (CCR) de a cere renumărarea voturilor și de posibilitatea ca votul din primul tur al alegerilor prezidențiale să fie anulat.
„Am înțeles că trebuie să votăm, de asta lucrăm trei weekenduri unul după altul, dar, sincer, nu știu ce facem dacă se anulează primul tur. Deja este un efort foarte mare să vii să votezi în străinătate. Oamenii vin de la 100 de kilometri, de la 200 de kilometri. Cum să-i mai aduci de încă două ori? Deja primarul de aici ne-a oferit sala gratuit. Cum să-i spun că ne mai trebuie de două ori? Ca să organizăm din nou, sincer, este o aberație. Acum deciziile sunt luate în țară, nu pot să comentez. Dar problema este că ne apropiem de sărbători și avem toți weekendurile ocupate, nu știu dacă echipa va fi disponibilă: vă dați seama, 13 oameni.”
Anul acesta, Cătălin Răcaru a fost prima oară în România după șase ani ca să meargă la un concert Compact. El crede că țara s-a schimbat în bine, în ciuda problemelor de pe scena politică, iar primul lucru pe care îl observă este înnoirea parcului auto. „Înainte ne doream toți să avem o mașină străină, de-asta plecam afară.” Este optimist în legătură cu viitorul, pentru că crede că românii s-au schimbat și nu mai sunt atât de mult în competiție unii cu alții. „Vecinii încep să-și vorbească din nou”, spune el.
„Și aici, în Franța, avem de ales între «la peste» și «le choléra».”
La ora prânzului, îi însoțim pe Cătălin Răcaru și pe Robert Manea la piața săptămânală din Marignane, unde merg să comande pizza pentru membrii comisiei. Un adolescent algerian împarte broșuri ale partidului francez de extremă dreaptă Le Rassemblement National. Cătălin și Robert constată absurdul situației: un algerian promovează un partid cu politici dure anti-imigrație într-o piață și într-un cartier în care majoritatea oamenilor sunt algerieni sau descendenți algerieni. „Singurul francez de aici sunt eu”, glumește Cătălin.
Robert Manea, 52 de ani, membru în comisia de votare, locuiește în Franța de 12 ani și lucrează la o companie de telecomunicații, unde are o poziție de middle management. Soția lui, care e medic gastroenterolog, a plecat prima din țară, urmată de Robert și de cei doi băieți ai lor, care au 20, respectiv 22 de ani și studiază în Franța – unul psihologie, altul medicină.
Enlarge
„Copiii au fost la vot pentru că le-am zis eu”, spune Robert, care nu crede că aceștia vor vota pentru România după ce vor termina facultățile. „Nu prea mai sunt români.”
Robert urmărește situația politică din România, dar crede că îi scapă anumite subtilități din cauza distanței. „Personal, de data asta sunt un pic dezamăgit de diaspora, care, în general, împingea lucrurile într-o anumită direcție. Rezultatul m-a surprins deja la numărătoarea voturilor, dar nu mi-am imaginat că poate să fie la nivelul ăsta. M-am gândit că poate e ceva local. Domnul ăsta vorbește pe de o parte de credință și pe de altă parte de extratereștri – sunt lucruri care nu se leagă. Personal mie nu-mi inspiră încredere. Dar este un val naționalist în toată lumea, inclusiv în Europa. Și aici, în Franța, avem de ales între «la peste» și «le choléra»”
„Mulți români au acuzat moldovenii de peste Prut că au cetățenie numai ca să aibă acces în Europa, dar eu vreau să demonstrez că merit pașaportul românesc.”
Femeile care fac parte din comisia de votare la secția 192 din Marignane poartă haine cu elemente naționale – cu ocazia zilei de 1 Decembrie, dar și pentru că duminica merg la biserică îmbrăcate în port popular (multe dintre ele sunt voluntare la biserică). În bucătărie, o membră a comisiei care e din zona Moldovei a adus sarmale, cornulețe, prăjituri și plăcinte, cu care servește pe toată lumea.
În curtea secției de votare circulă o glumă printre români: „Lasconi e cu LGBT, dar Georgescu e cu rușii. La LGBT e numai dacă vrei, la ruși e cu forța”.
Primarul localității Marignane, Éric Le Disses, este cel care a facilitat votul românilor și a pus la dispoziție spațiul, Maison de Associations, un centru dedicat asociațiilor locale. La ora prânzului, primarul vine să vadă cum decurge votul în comunitatea de români și să se fotografieze cu comisia. Femeile îi pun o peste umeri o eșarfă cu motive românești.
Enlarge
Diana Stog, 37 de ani, membră a secției de votare din Marignane, este cetățean moldovean, român și, în curând, francez. Provine din comuna Sănătăuca, satul Năpadova, în nordul Republicii Moldova, la granița cu Ucraina. E implicată în comunitatea de români din Franța și cântă la strană la biserica ortodoxă românească din Marsilia. „Noi, ca familie tânără, ne străduim să susținem de aici toate activitățile și să ajutăm cu ce putem, când la alegeri, când la organizare de evenimente. Mulți români au acuzat moldovenii de peste Prut că au cetățenie numai ca să aibă acces în Europa, dar eu vreau să demonstrez că merit pașaportul românesc.”
Enlarge
Diana și soțul ei sunt stabiliți în Franța din 2007, iar cei trei copii ai lor s-au născut aici. Ei urmăresc în egală măsură situația politică și socială din Republica Moldova și din România. „Cred că românii sunt cu un pas înainte, mai deschiși spre Europa, și ne-ar trebui și nouă așa”, spune ea.
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
