Românii care votează la Viena în turul al doilea spun că au venit la urne ca să apere valorile europene și să oprească o alunecare spre extremism și izolaționism.
Nicoleta Popa, 38 de ani, a votat la secția 19 din cadrul Institutului Cultural Român din Viena. Trăiește în Austria din 2008, unde locuiește întreaga sa familie: mama, fostul soț, doi unchi. Are doi copii, un băiat de 10 ani și o fetiță de 7 ani, Eleonora, care la doar 10 luni a fost implicată într-un grav accident rutier.
„De multe ori mă întreb dacă accidentul ăla avea loc în România, oare fetița mea era salvată? A fost trei săptămâni în comă indusă, avea 27 de perfuzii. Ne-au dat șanse minime de viață, dar au salvat-o. Pentru că aveau tot ce era necesar, toate medicamentele, toată pregătirea.”
Enlarge
Fetița are un traumatism cranian și nu poate merge. Face terapie atât în Austria, cât și în România, la Fundația Mihai Neșu din Oradea. „Terapiile de stat din Austria, plătite de casa de asigurări, sunt slabe. Se joacă mai mult cu copiii, nu-i masează, nu le stimulează mușchii. Mergem în România, la Neșu. Aici, în Austria, unde sunt aceleași terapii, facem doar o dată pe an – costă 6.000 de euro pentru trei săptămâni și se decontează doar 10%. Așa că apelăm la fundații care donează.”
Nicoleta nu vrea să se întoarcă în România din cauza modului în care sunt tratate persoanele cu dizabilități. „E foarte greu când merg cu Eleonora acolo. România nu e pregătită pentru cărucioare, pentru copii cu nevoi speciale. Borduri, scări, lipsa lifturilor. Soacra mea stă la etajul 4 fără lift, iar Eleonora are 30 de kilograme. Nici nu mai visez să mergem la ea.”
„Merg pe stradă cu fetița mea în România și toată lumea se uită la ea așa: «Săraca». Nu trebuie să-ți fie milă de copilul ăla! Eu sunt mândră de ea. Copiii ca ea trebuie integrați, nu să te uiți la ei. Asta sper pentru România, dacă rămânem în Uniunea Europeană: să ne civilizăm. Suntem oameni buni, deștepți, ne adaptăm ușor, învățăm limba. Eu am colege de alte nații care nici după luni de zile nu știu să spună furculiță. Noi, românii, învățăm repede.”
„Nici nu știu dacă mai am așteptări. Am venit de frică, ca să nu fie mai rău. Nu vreau o țară închisă.”
Mama Nicoletei a fost prima care a plecat din țară, după ce Combinatul Siderurgic Reșița s-a privatizat în 2000, iar muncitorii au fost disponibilizați. A plecat în Portugalia, la curățenie, și a luat-o și pe Nicoleta după ce aceasta a terminat școala profesională. Tânăra a lucrat acolo trei ani ca dădacă.
Enlarge
La 22 de ani, Nicoleta a venit în Viena. „Spălam vase într-un restaurant 10 ore pe zi, mi-erau mâinile toate tăiate, lucram cu niște sârboaice atât de rele și nici nu aveam drept de muncă. Am lucrat acolo doi ani.” A învățat germana și s-a angajat apoi la o grădiniță ca ajutor de educatoare (Kindergartenassistentin), domeniu în care lucrează și în prezent, chiar dacă între timp a schimbat locul de muncă.
Între timp, a venit și mama ei în Austria, unde lucrează ca bucătăreasă. În România, Nicoleta nu mai are decât o verișoară. Ultima ei legătură cu România, bunica, a murit în ianuarie.
„Azi am votat pentru cei care au rămas în România. Măcar ei să aibă o viață mai bună. Nici nu știu dacă mai am așteptări. Am venit de frică, ca să nu fie mai rău. Mă sperie inconștiența celuilalt candidat. Nu vreau o țară închisă. E mult mai bine să fim în Europa.”
Nicoleta crede că apartenența la Uniunea Europeană ne-a adus doar avantaje. „Ne ajutăm familiile mai ușor. În Austria poți lucra și studia fără să ai bacalaureatul. Eu am doar o școală profesională și lucrez ca ajutor de educatoare. În România n-aș fi avut nicio șansă. Nu înțeleg cum de unii vor să ieșim din Europa.”
Locuiește în Korneuburg, o suburbie a Vienei unde trăiesc mulți români. În familie evită subiectele politice, pentru că nu votează toți la fel. „Tot timpul spun: despre politică și religie e mai bine să nu vorbim, ca să rămânem în relații bune.”
Enlarge
Nici pe rețelele sociale nu vrea conflicte. „Chiar azi m-a întrebat o fată: «A, tu ești cu ăia?». Mi se pare că fiecare are dreptul la opinie. Nu zic că eu am dreptate, zic doar ce cred că ar fi mai bine.”
„M-a surprins și m-a dezamăgit cum a votat diaspora. Credeam că noi, care am ieșit în lume, vedem altfel lucrurile. Că înțelegem mai bine ce înseamnă civilizația și șansa. Dar când alegi ceva care te poate duce înapoi, la ce era mai rău, nu pot să înțeleg.”
De la viitorul președinte așteaptă „respect și acceptare”
Bálint István și Katalin au venit să voteze la Institutul Cultural Român din Viena, împreună cu copiii lor, Flóra și Lehel, care au trei, respectiv nouă ani. Familia Bálint este originară din Târgu Mureș și aparține minorității maghiare. István lucrează în domeniul bancar, iar soția lui, Katalin, în vânzări.
Enlarge
István trăiește de 20 de ani în Austria, unde a venit în primul rând pentru oportunități profesionale, dar și pentru că și-a dorit mai mult respect. „Aici, cel puțin, nu am văzut tăblițe mâzgălite cu mesajul: «Voi aici nu sunteți acasă»”, spune el. „Tăblița din Târgu Mureș cu denumirea ungurească cred că cinci ani a fost mâzgălită.”
Astăzi au venit să voteze îngrijorați de „tonul de ură din politică și din presă”, mai ales că la Târgu Mureș trăiesc în continuare părinții și prietenii lor. „Urmărim evenimentele din România și am văzut convingerile unuia dintre candidați: anti-minorități și anti altfel de oameni și asta nu mi se pare ok. Noi avem posibilitatea de a vedea ce se întâmplă și în Ungaria, unde s-a întâmplat acest lucru deja înainte și este îngrijorător. Seamănă cu perioada de dinainte de venirea nazismului în Germania.”
De la viitorul președinte așteaptă „respect și acceptare”. „Nu e necesar să fim toți uniformi. Avem tradiții, avem o istorie împreună care face parte din România. Oamenii ar trebui să fie mândri să aibă diversitate, nu să-și dorească doar uniformitate.”
„De obicei mergem la vot ca să nu ajungă ceilalți la putere.”
Alexandru Dămăcuș locuiește de 10 ani în Viena, unde lucrează în domeniul IT. Astăzi a venit să voteze la Institutul Cultural Român, împreună cu fiul lui, David, care are șapte ani și s-a născut în Austria. Este originar din Sibiu, dar înainte să emigreze a locuit și a lucrat la București.
Enlarge
Alexandru nu a votat în primul tur, dar acum a venit pentru că a simțit că miza e mult mai mare. „De obicei mergem la vot ca să nu ajungă ceilalți la putere. Am venit ca să nu iasă celălalt. Mă îngrijorează că oamenii votează mai mult pe TikTok în loc să se bazeze pe informații.”
Nu a plecat din România din cauza unei nemulțumiri, ci pentru că s-a ivit o oportunitate profesională. Acum întreaga lui viață este aici, la Viena, și nu crede că s-ar mai întoarce vreodată în România. De la viitorul președinte nu are mari așteptări, pentru că nu crede că poate să schimbe foarte multe.
Enlarge
A fost îndemnat să meargă la vot de prietenii lui din România. „M-au pinguit pe WhatsApp”, spune el. „E foarte multă lume agitată în perioada alegerilor, foarte multe video-uri. După aia iar se liniștește patru ani și nu mai auzim nimic.”
Românii din diaspora votează timp de trei zile la al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2025. Secțiile din străinătate sunt deschise de vineri până duminică, între orele 7:00 și 21:00, ora locală, cu mențiunea că duminică votul se încheie cel târziu la ora 21:00, ora României, indiferent de fusul orar. Echipa Teleleu documentează votul românilor din Viena, unde sunt șase secții de votare: aici lista completă cu secțiile din Austria.
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
