Am fost la secțiile 19 și 20 de la Institutul Cultural Român din Viena să ascultăm vocile votanților români din diaspora, nemulțumiți de ostilitatea celor din țară.
Simona Iosub, 47 de ani, a venit să voteze la secția 19 de la Institutul Cultural Român din Viena, împreună cu partenerul ei, George Marinescu, 39 de ani. Amândoi poartă tricouri inscripționate cu mesajul „Respect pentru democrație”, pe care le-au primit acum două săptămâni de la George Simion, în timpul unei întâlniri cu românii din Austria.
Enlarge
Simona locuiește de 25 de ani în Austria și lucrează la curățenie, într-un spital. George a venit în urmă cu un an și jumătate și muncește în construcții. Cei doi urmează să se căsătorească săptămâna viitoare și își doresc să se întoarcă în România. Acesta este și motivul pentru care li se pare important să voteze.
„Vrem să schimbăm ceva”, este replica pe care o rostesc cel mai des.
Au observat, în ultimele luni, un val de ostilitate îndreptat împotriva românilor din diaspora, ceea ce îi deranjează. „Au văzut că noi, cei din afară, ținem cu alte persoane. Dacă am ține cu cei cu care votează și ei, atunci ar fi ok”, spune Simona.
„Dacă stăm să ne gândim, cei din diaspora au adus un beneficiu românilor din România”, adaugă George. „Ar trebui să fim mai uniți, să nu facem discriminare, pentru că suntem oameni și suntem români peste tot.”
„N-a plecat nimeni de bine de acasă”, spune Simona. „Și noi am dori să ne întoarcem în țară, pentru că în Austria tot o Ausländer ești pentru ei. Dar dacă țara nu ne oferă… Că în țară nu poți să-ți pui un ban deoparte, pentru că taxele sunt prea mari, curentul costă și așa mai departe.”
Enlarge
Simona și-ar dori ca viitorul președinte să facă mai multe pentru pensionari și agricultori, pentru că mama ei, care locuiește la Piatra Neamț, are o pensie de 1.200 de lei și nu s-ar descurca financiar fără sprijinul fiicei.
„Chiar dacă unii votează pentru extreme, cum s-a întâmplat anul trecut la prezidențiale, nu înseamnă că toată lumea votează la fel.”
Alexandra Pîncă, 33 de ani, originară din Târgu Mureș, locuiește de 11 ani la Viena, unde a studiat și unde lucrează în prezent ca arhitectă. Este nemulțumită de ritmul lent în care s-a dezvoltat mediul rural din România. „Deși în orașe, la Cluj, de exemplu, condițiile de viață sunt mai bune, în momentul în care mergi în afara orașului, ai aceleași probleme peste tot.”
Spune că a venit să voteze pentru că are „suficiente motive de îngrijorare” în legătură cu România: „E războiul chiar la graniță, e situația economică, situația politică actuală e dezastruoasă.”
Enlarge
„Înțeleg îngrijorările [celor din țară] care sunt de părere ca diaspora să nu mai aibă drept de vot, dar mi se pare nedrept. Chiar dacă unii votează pentru extreme, cum s-a întâmplat anul trecut la prezidențiale, nu înseamnă că toată lumea votează la fel.”
„Și nu știu dacă diaspora e problema sau faptul că sursele de informare sunt greșite – nu doar [în cazul celor] din diaspora, ci și din România. De exemplu, bunicii mei sau rudele mai în vârstă nu pot să diferențieze între fake news și real news, ceea ce mi se pare o problemă extremă. Și cred că acesta e un motiv care a dus la votul anulat. Dar să nu avem dreptul să votăm nu este o soluție. Fake news există peste tot, însă trebuie combătută problema, nu consecința.”
Alexandra și partenerul ei austriac, căruia îi place foarte mult mâncarea și viața din România, s-ar întoarce în țară. „De multe ori ne-am jucat cu gândul să ne întoarcem în România, pentru că am putea aduce multe contribuții [la dezvoltarea] țării. Și mi-e dor de gustul de acasă, de viața de acasă, de priveliștea de acasă. Dar în situația politică actuală nu vrem să ne întoarcem, nu vrem să trăim într-o astfel de Românie.”
„Ruptura pe care o simt când merg acasă este ruptura de tristețe și de energie foarte negativă.”
Andrei Mladin, 41 de ani, stabilit de nouă ani în Austria, șofer de camion la poșta austriacă, îi aduce voluntar pe șoferii români de TIR la secțiile de votare. „Mă duc pe parcările de pe autostradă, că toate parcările sunt pline de [șoferi de TIR] români care își fac pauzele săptămânale obligatorii acolo. Eu mă duc: «Colegule, vrei să mergi la votare?». Îi aduc aici gratis, total voluntar, fără niciun fel de implicare politică, cu mașina mea personală. Acum am adus decât doi, dar ieri am adus 12 persoane de pe diverse parcări, astăzi e a doua tură care vin, am făcut două ture de dimineață: patru și patru [persoane].”
Enlarge
„Eu vreau să mă întorc în țară. Dar pentru asta trebuie ca să se schimbe cei care ne-au condus 35 de ani. Atâta timp cât vor rămâne la conducerea țării cei care ne guvernează și ne conduc de 35 de ani, nu se va schimba nimic, din păcate. Și niciunul dintre milioanele care suntem plecați nu se vor întoarce înapoi. Și ne-am săturat de străinătate. Vrem acasă.”
„Ruptura pe care o simt când merg acasă este ruptura de tristețe și de energie foarte negativă. Toată lumea e tristă, nimeni nu zâmbește. Când te uiți în ochii oamenilor de acasă, e ceva deplorabil, sincer. Un președinte nu poate, schimbarea trebuie să o facem noi toți. Noi suntem schimbarea. Felul nostru de a fi, de a ne comporta, de a gândi, asta va face schimbarea. Nu o singură persoană.”
Enlarge
„Știți ce mă deranjează pe mine cel mai mult? Asta vorbeam cu colegii acum. Nu din punct de vedere financiar, că financiar, dacă facem niște calcule, nu ieșim prea bine aici, după ce plătim totul. E chestia de calitatea vieții, siguranța pe care o simți aici din partea instituțiilor, din partea sistemelor sanitare. În România nu există. Eu, de exemplu, dacă am nevoie de ajutor din partea unei instituții românești, mă lovesc de bariere, de niște anomalii ale sistemului care, teoretic, nu ar trebui să existe. Pentru că aici, nu știu, ca cetățean străin, rezolv toate chestiile mult mai rapid decât la mine în țară. Plus, nepotismele, o grămadă de persoane care n-au nimic de-a face cu funcțiile pe care le ocupă. Nepoata mea a terminat o facultate și nu își găsește un loc de muncă niciunde. După doi ani de zile de căutări de muncă, îmi spune: «Nașule, caută-mi ceva la Viena, că nu mai pot să stau».”
„Nu suntem în bărci în Mediterană și nu ne împușcă nimeni.”
Bianca Ițariu, 41 de ani, este medic internist și locuiește în Austria din 2008. „Am venit azi la vot să-mi exercit dreptul ca cetățean român din diaspora, cum sunt și alte câteva milioane, și să contribui prin hotărârea mea la mersul treburilor”, spune ea.
Enlarge
„Extremismul mi se pare o problemă majoră, ca peste tot în lume, și mi se pare important să continuăm să trăim în pace – pentru că încă trăim în vremuri de pace – și să nu excludem pe nimeni. Deocamdată, atâta timp cât suntem în Uniunea Europeană, în spațiul Schengen suntem foarte răsfățați, pentru că nu mai avem granițe. Asta ne permite mie și milioanelor de români și de cetățeni ai Uniunii Europene să ne mișcăm liber. Nu suntem în bărci în Mediterană și nu ne împușcă nimeni.”
„Eram copil și îmi amintesc cum era când erau granițele închise și cum am mers prima dată în Germania cu autobuzul, cu controale la graniță: eram ca sardelele în autobuz și așteptam să vedem ce se întâmplă. Trebuie să ne gândim pentru copiii noștri ce avantaje sunt că pot să călătorească liberi. Deci scenariul cel mai de groază ar fi închiderea granițelor.”
„Diaspora e foarte pestriță, trebuie să spunem. Și la noi în familie aveam discuții cu tatăl meu – cred că la penultimele alegeri, când am stat patru ore în frig ca să votez – și tatăl meu spunea: «Voi din diaspora ne dictați nouă din țară ce să facem». Acesta e dreptul nostru democratic, pentru că și diaspora contribuie ca motor economic la tot ce se întâmplă în țară. Eu mă întorc tot timpul cu drag în țară și îmi place să le arăt copiilor mei cum se dezvoltă societatea. Sunt foarte mândră să fiu româncă și să fiu în diaspora. Existăm, la fel cum există și cei din România, și ne exercităm dreptul democratic.”
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
