Am vorbit cu românii care au votat la Secția nr. 21 de la Gasometer Spielraum din Viena, care și-au exprimat îngrijorarea față de viitorul României și teama că rezultatul alegerilor le-ar putea îngrădi libertatea de a călători în Europa.
Ivona Costan, 35 de ani, originară din Miercurea Ciuc, locuiește de zece ani la Viena, împreună cu partenerul ei. Este project manager și a decis să emigreze la 25 de ani, „în ideea unei noi provocări”. Astăzi a venit să voteze la Secția nr. 21 de la Gasometer Spielraum – „pentru că România este țara în care m-am născut, țara în care avem prieteni și locul de care ne pasă”.
Enlarge
„Cred că îngrijorarea este în ochii tuturor cu privire la rezultate”, spune Ivona. „Sper să continuăm pe un drum european, să continuăm să fim cetățeni globali, să avem aceleași drepturi și libertăți ca până acum. Eu nu am apucat nicio perioadă în care drepturile ne erau îngrădite, dar acum știu că într-o oră și jumătate sunt în București, la prieteni, este foarte ușor să călătoresc oriunde vreau eu, este la fel de ușor să mergi să studiezi, să vizitezi, fără să ai foarte multe bătăi de cap cu vize sau alte proceduri. E un drept și o libertate de care ar trebui să ne bucurăm cât mai mult și ar trebui să se bucure și generațiile viitoare.”
„Îmi place libertatea pe care o am ca femeie și ca individ”
Anita Pălăcean, 38 de ani, locuiește la Viena de un an și jumătate, împreună cu soțul și cu fetița lor de șapte ani. S-au mutat din Cluj după ce soțul ei a primit o ofertă mai bună de muncă. În prezent, Anita, care a fost team leader într-o corporație din România, învață limba germană și intenționează să își caute un loc de muncă după ce o va stăpâni mai bine. Fetița lor s-a adaptat cel mai repede și a învățat ușor limba germană, datorită programelor speciale din școlile vieneze pentru copiii veniți din alte țări.
Enlarge
„Clujul, care e totuși un oraș destul de fain, nu ne mai oferea nouă, ca familie, ceea ce voiam”, spune Anita. „În Viena am găsit mai multe spații verzi, parcuri pentru copii, evenimente. E o viață mai liniștită, mai calmă și cu mai multe oportunități. Nouă ne place aici. Clujul devenise prea aglomerat, agitat. De câte ori era un eveniment pentru copii, de exemplu, era doar unul singur pentru tot orașul și devenea prea glomerat, ne călcam în picioare acolo. Aici sunt mai multe evenimente, mai multe locuri unde poți să mergi, mai multe parcuri, mai multe păduri în zonă.”
Astăzi, Anita și soțul ei au venit să voteze pentru România, pentru că familiile și prietenii lor au rămas acolo. „Pentru noi contează mult România și ce se întâmplă acasă”, spune ea. „Încă urmărim știrile din România, nu suntem neapărat la curent cu situația politică de aici [din Austria], ci tot acasă ne e gândul și sufletul.”
Enlarge
„Mari speranțe nu am, niciunul dintre candidați nu e o persoană în care să cred 100%, dar totuși vreau ce e mai bine pentru România, vreau să fim pe drumul ăsta al Europei, să fiu liberă să plec în Austria dacă-mi doresc asta, să fiu liberă să mă întorc înapoi oricând vreau, să călătoresc în străinătate. Nu vreau direcția asta extremistă, cu toate că în partea asta se îndreaptă toată Europa – nu-mi place. Îmi place libertatea pe care o am ca femeie și ca individ.”
„Când mă întorc [în țară], mă șochează realitatea”
Iris Cârlan, 20 de ani, este observatoare la alegeri din partea organizației Expert Forum. Locuiește în Viena, unde studiază Strategii cros-disciplinare la Universitatea de Arte Aplicate, un program de licență care îmbină arta, politica, științele și filosofia. Este în anul III și se pregătește să se înscrie la un master în planificare urbană, tot în Viena – un domeniu care a devenit de interes pentru ea din cauza disconfortului pe care îl simte de fiecare dată când se reîntoarce acasă, la București.
Enlarge
„Când mă întorc, mă șochează realitatea, pentru că atunci când sunt aici romantizez viața pe care o aveam în România și lucrurile nu par la fel de rele cum sunt. Iar atunci când mă întorc, văd de fapt care este realitatea: e o schimbare în felul în care arată orașul, cum interacționează lumea – oamenii sunt mult mai stresați în București –, cum funcționează mijloacele de transport în comun, clădirile care stau să cadă la următorul mare cutremur. Uit toate lucrurile astea când sunt aici [la Viena], dar mi le amintesc imediat cum ajung. După ce petrec mai mult timp în București și ies în locurile în care îmi plac, cu oameni care îmi plac, nu le mai observ atât de mult. Dar ele tot sunt acolo și le simți.”
Este interesată de politica internațională și consideră important să fie constant informată – un obicei deprins din familie: mama este profesoară de istorie, iar tatăl, inginer. „Părinții mei vorbeau foarte mult de politică și erau puși la curent cu temele actuale. Apoi, la liceu, am început să mă informez singură, să-mi formez propriile opinii, iar la facultate învățăm despre cum să ne informăm.”
Iris are abonament la Politico, citește ziarul austriac Der Standard și urmărește știrile din România pe platformele Gen, Știri și HotNews. „În 2024, când am putut să votez prima dată, am simțit responsabilitatea să mă informez și mi se pare că a avansat și mai mult dorința mea de a acumula informații.”
Enlarge
Anul acesta, a aflat de pe rețelele sociale că se caută observatori și s-a înscris la Expert Forum. „N-am luat niciodată parte la procesul electoral și în training-urile pe care le-am făcut am aflat foarte multe lucruri importante, pe care nu le știam nici eu înainte să votez: de exemplu, cum se poate anula un vot, cum nu se poate anula un vot, pentru că sunt foarte multe discuții în zona asta. Am făcut un training online de două ore și jumătate, iar după aceea am citit Manualul observatorului.”
După ce va termina masterul în planificare urbană, și-ar dori să lucreze în administrația publică, fie la Viena, fie la București. „Nu sunt încă decisă nici să mă întorc, nici să rămân. Cumva mă simt împărțită și nu mă deranjează împărțirea asta, adică mă simt bine și aici, mă simt bine și când mă întorc în România. Dar mi-ar plăcea să schimb lucrurile în București, fix la ce mă refeream mai devreme: transport în comun, mașini, clădiri, spații verzi. Aș putea să încep la Viena și după o perioadă să mă întorc în țară, dar depinde cum decurg lucrurile și în urma alegerilor.”
„Eu sunt născută în socialism, crescută în socialism și matură în comunism, deci, vă dați seama, cunosc și influența Rusiei”
Rodica Petrescu, 72 de ani, trăiește în Austria de 23 de ani, unde a lucrat la curățenie până a ieșit la pensie în 2013. În România a fost profesoară de fizică și de chimie la Turnu Severin și tocmai de aceea este interesată în primul rând de soarta educației din România. A votat pentru un președinte care să fie interesat de această temă.
Enlarge
„Învățământul s-a deteriorat așa de mult”, spune Rodica. „Legile astea în învățământ [ar trebui] să le facă cineva care lucrează sau care a lucrat în învățământ și cunoaște psihologia copilului. Școala să fie mai apropiată de ei, să țină legătura cu părinții, părinții să țină legătura cu școală. Asta este foarte important.”
De la viitorul președinte al României are următoarele așteptări: „Să fie un mediator bun, să fie liniște, să nu se mai urască oamenii, să fie un om bun, să aplece urechea la nevoile lor, să vorbească cu oamenii, să fie multe locuri de muncă, salarii mai bune. Să cunoască foarte bine politica externă, să nu avem graniță cu inamicul cu numărul unu, să știe să medieze diferite conflicte. Eu sunt născută în socialism, crescută în socialism și matură în comunism, deci, vă dați seama, cunosc și influența Rusiei.”
Românii din diaspora votează timp de trei zile în primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025. Secțiile din străinătate sunt deschise de vineri până duminică, între orele 7:00 și 21:00, ora locală, cu mențiunea că duminică votul se încheie cel târziu la ora 21:00, ora României, indiferent de fusul orar. Echipa Teleleu documentează votul românilor din Viena, unde sunt șase secții de votare: aici lista completă cu secțiile din Austria.
Călătorim cu o autorulotă în comunitățile de români din Europa și încercăm să aflăm care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață. Poți citi aici seria Plecat, un proiect despre românii din diaspora.
În noiembrie 2017, a apărut la editura Humanitas cartea noastră, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, despre comunitățile din România în care am trăit de când ne-am mutat într-o mașină și despre cum ne-a schimbat pe noi această experiență. Plecat va fi următoarea noastră carte, care va apărea tot la Editura Humanitas.
